Din cuprinsul articolului
Multe boli grave nu dau niciun semn de alarmă până când nu e prea târziu. Diabetul, bolile de inimă, cancerele — toate pot evolua ani de zile fără simptome.
În România, ratele de supraviețuire la 5 ani pentru principalele tipuri de cancer sunt mai mici decât media UE tocmai pentru că majoritatea cazurilor ajung la medic în stadii avansate. Singura armă reală împotriva acestui scenariu este prevenția: un set de analize făcute la timp, o dată pe an sau la intervale recomandate de medic.
Nu vorbim de investigații scumpe sau complicate. Cele 13 teste de mai jos sunt disponibile în orice laborator din România, multe dintre ele fiind decontate de CNAS prin bilet de trimitere de la medicul de familie. Le treci în revistă într-o dimineață și rezultatele pot literalmente să îți schimbe viața.
1. Hemoleucograma completă (hemograma)
Este analiza de bază a sângelui și prima care semnalează că în organism „se întâmplă ceva”. Hemoleucograma măsoară numărul de globule roșii, globule albe și trombocite, nivelul hemoglobinei și hematocritul.
Ce poate depista: anemii (inclusiv cele care pot semnala o pierdere cronică de sânge, posibil de natură oncologică), infecții acute sau cronice, boli autoimune, tulburări de coagulare, leucemii și alte afecțiuni hematologice.
Cât de des: o dată pe an, indiferent de vârstă.
2. Glicemia à jeun
Măsoară nivelul de zahăr din sânge după minimum 8 ore de post alimentar. Este cel mai accesibil test pentru depistarea prediabetului și a diabetului zaharat tip 2 — o afecțiune care, necontrolată, duce la complicații renale, cardiovasculare, neurologice și oculare.
Valorile de referință: sub 100 mg/dl — normal; 100-125 mg/dl — prediabet; peste 126 mg/dl — diabet zaharat (necesită confirmare).
Ce e important de știut: o glicemie normală la un singur test nu exclude complet riscul de diabet. De aceea, medicii recomandă combinarea acestui test cu hemoglobina glicată (punctul următor), mai ales dacă există factori de risc — obezitate, sedentarism, istoric familial.
Cât de des: anual, iar după 45 de ani devine prioritară.
3. Hemoglobina glicată (HbA1c)
Dacă glicemia à jeun oferă o „fotografie” a momentului, hemoglobina glicată oferă „filmul” ultimelor 2-3 luni. HbA1c arată media glicemiilor pe termen lung și este considerată testul de referință pentru diagnosticarea și monitorizarea diabetului zaharat.
Valori de referință: sub 5,7% — normal; 5,7%-6,4% — prediabet; peste 6,5% — diagnostic de diabet.
De ce contează: studii ample, precum DCCT și UKPDS, au demonstrat că menținerea HbA1c sub 7% la pacienții diabetici reduce riscul de complicații microvasculare (retinopatie, neuropatie, nefropatie) cu până la 25%.
Cât de des: anual pentru persoanele fără diabet, dar cu factori de risc; la 3-6 luni pentru pacienții diabetici.
4. Profilul lipidic complet (colesterol total, LDL, HDL, trigliceride)
Bolile cardiovasculare rămân principala cauză de deces în România și în Europa. Profilul lipidic arată nivelul de colesterol total, fracțiunile LDL (colesterolul „rău”) și HDL (colesterolul „bun”), precum și trigliceridele.
Valori importante: colesterol total sub 200 mg/dl; LDL sub 130 mg/dl (sub 100 mg/dl pentru persoane cu risc cardiovascular); HDL peste 40 mg/dl la bărbați, peste 50 mg/dl la femei; trigliceride sub 150 mg/dl.
De ce contează: un nivel crescut de LDL și trigliceride accelerează formarea plăcilor de aterom pe pereții arterelor, ducând treptat la ateroscleroză, infarct miocardic sau accident vascular cerebral — toate fără simptome prealabile în faze incipiente.
Cât de des: anual după 20 de ani; mai frecvent dacă există hipertensiune, diabet sau istoric familial de boli cardiovasculare.
5. Funcția hepatică (ALT/TGP, AST/TGO, GGT, bilirubina)
Ficatul este un organ care suferă în tăcere. Transaminazele (ALT și AST), GGT și bilirubina oferă informații esențiale despre starea ficatului, mult înainte ca simptomele (icter, oboseală extremă, durere abdominală) să devină evidente.
Ce poate depista: hepatite virale (B și C), steatoză hepatică (ficatul gras), ciroză incipientă, afecțiuni hepatice toxice (inclusiv cele induse de medicamente sau alcool) și, în anumite cazuri, tumori hepatice.
De ce e relevant în România: hepatita C a fost și rămâne o problemă de sănătate publică, iar steatoza hepatică non-alcoolică este în creștere, fiind strâns legată de obezitate și de sindromul metabolic.
Cât de des: anual.
6. Markerii pentru hepatita B și C (AgHBs, anti-HCV)
Hepatitele B și C sunt infecții care pot evolua complet asimptomatic timp de ani sau chiar decenii, distrugând progresiv ficatul. Testarea este simplă — o singură recoltare de sânge — și poate preveni ciroza sau cancerul hepatic.
Ce se testează: antigenul de suprafață al hepatitei B (AgHBs) și anticorpii anti-HCV pentru hepatita C.
De ce contează: hepatita C nu are vaccin, dar este vindecabilă dacă este depistată la timp, cu tratamente antivirale cu acțiune directă care au rate de vindecare de peste 95%. Hepatita B are vaccin, dar mulți adulți din România nu au fost vaccinați în copilărie (vaccinarea la nou-născuți a fost introdusă abia în 1995).
Cât de des: cel puțin o dată în viață, iar apoi la recomandarea medicului; se pot solicita gratuit cu bilet de trimitere.
7. Funcția renală (creatinina serică, rata de filtrare glomerulară — RFG, ureea)
Rinichii filtrează zilnic aproximativ 180 de litri de sânge. Când funcția lor scade, organismul acumulează toxine, dar pacientul nu simte nimic până când pierderea este masivă — adesea ireversibilă.
Creatinina serică și rata de filtrare glomerulară (RFG, calculată pe baza creatininei, vârstei și sexului) oferă o imagine clară a capacității de filtrare a rinichilor.
De ce contează: boala cronică de rinichi este frecvent asociată cu diabetul și hipertensiunea. Depistată în stadii incipiente, progresia poate fi încetinită semnificativ prin tratament și modificări ale stilului de viață. Depistată târziu, poate duce la dializă sau transplant.
Cât de des: anual, mai ales pentru persoanele cu diabet, hipertensiune sau istoric familial de boli renale.
8. TSH (hormonul tireostimulant)
Tiroida reglează metabolismul, energia, greutatea, ritmul cardiac, somnul și dispoziția. Dezechilibrele tiroidiene sunt extrem de frecvente, în special la femei, și pot trece nedetectate ani de zile, fiind confundate cu oboseala, depresia sau pur și simplu cu „ritmul vieții”.
Ce arată TSH: un nivel crescut sugerează hipotiroidism (tiroidă leneșă), iar un nivel scăzut poate indica hipertiroidism. În ambele cazuri, medicul poate recomanda și dozarea hormonilor tiroidieni liberi (FT4, FT3) pentru un diagnostic complet.
De ce contează: hipotiroidismul netratat crește riscul cardiovascular, afectează fertilitatea și poate accelera demența. Hipertiroidismul neglijat poate provoca aritmii grave și osteoporoză.
Cât de des: anual, mai ales pentru femei, persoane cu istoric familial de boli tiroidiene și persoane peste 40 de ani.
9. Testul Babeș-Papanicolaou (pentru femei)
Este cel mai important test de screening pentru cancerul de col uterin — un cancer care poate fi prevenit și vindecat dacă este depistat la timp, dar care rămâne o problemă gravă în România. Țara noastră are una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate prin cancer de col uterin din UE, în mare parte pentru că screeningul rămâne la niveluri extrem de scăzute.
Ce depistează: modificări precanceroase ale celulelor cervicale, infecții, leziuni. Combinat cu testarea HPV, oferă o acoperire de screening foarte eficientă.
Cifre relevante: cancerul de col uterin depistat în stadiul I are o rată de supraviețuire de peste 90%. În stadiul IV, aceasta scade dramatic. România are una dintre cele mai scăzute rate de vaccinare HPV din UE.
Cât de des: la 1-3 ani pentru femeile active sexual, începând de la 25 de ani (sau la 3-5 ani dacă se combină cu testul HPV). Frecvența exactă o stabilește medicul ginecolog.
10. PSA (antigenul specific prostatic — pentru bărbați)
Cancerul de prostată este printre cele mai frecvente cancere la bărbați, dar evoluat lent, adesea fără simptome în stadii incipiente. Testul PSA, deși nu este un marker perfect (poate fi crescut și în afecțiuni benigne), rămâne un instrument util de screening, mai ales combinat cu examenul clinic urologic.
Valori de referință: sub 4 ng/ml este considerat în general normal, dar interpretarea depinde de vârstă, dimensiunea prostatei și alți factori.
De ce contează: rata de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul de prostată în România este de 77%, comparativ cu 87% media UE — diferență care reflectă diagnosticarea târzie.
Cât de des: anual, pentru bărbații peste 50 de ani (sau de la 45 de ani dacă există istoric familial).
11. Sânge ocult în materiile fecale (test FOBT / test imunologic fecal)
Este testul-cheie pentru screeningul cancerului colorectal — al treilea cel mai frecvent cancer la nivel mondial. Testul detectează urme microscopice de sânge în scaun, care pot fi un semn precoce al polipilor sau tumorilor colorectale.
Cifre din România: ratele mortalității prin cancer colorectal sunt semnificativ mai mari decât în multe țări UE, în principal din cauza participării reduse la screening și a diagnosticării tardive. Aproximativ 30% dintre cazuri sunt depistate abia în stadiul IV.
De ce contează: polipii colorectali depistați la timp pot fi îndepărtați endoscopic, prevenind apariția cancerului. Screeningul regulat reduce mortalitatea prin cancer colorectal cu cel puțin 30%.
Cât de des: anual sau la doi ani, pentru persoanele peste 50 de ani. Dacă testul este pozitiv, se recomandă colonoscopie.
12. Sumar de urină
Este o analiză simplă, ieftină și extrem de informativă, dar adesea ignorată. Sumarul de urină oferă indicii despre funcția renală, infecții urinare, diabet, boli hepatice și chiar unele afecțiuni oncologice.
Ce poate semnala: prezența proteinelor (semn de suferință renală), glucozei (diabet), leucocitelor sau nitriților (infecție urinară), sângelui (posibilă afecțiune renală, urologică sau oncologică), bilirubinei (probleme hepatice).
De ce contează: proteinuria persistentă, de exemplu, poate fi primul semn al nefropatiei diabetice — o complicație care, netratată, duce la insuficiență renală cronică.
Cât de des: anual, ca parte a bilanțului general de sănătate.
13. Vitamina D (25-OH Vitamina D)
Poate fi surprinzătoare includerea ei în această listă, dar deficitul de vitamina D este pandemic — în România, studiile arată că o proporție semnificativă a populației are niveluri suboptimale, mai ales în lunile de iarnă.
Valori de referință: sub 20 ng/ml — deficit; 20-30 ng/ml — insuficiență; peste 30 ng/ml — nivel optim.
De ce contează: vitamina D nu este doar „vitamina oaselor”. Cercetările recente arată implicarea sa în funcția imunitară, reglarea inflamației, sănătatea cardiovasculară și chiar în protecția împotriva anumitor tipuri de cancer. Deficitul sever crește riscul de osteoporoză, fracturi, infecții frecvente și depresie.
Cât de des: o dată pe an, preferabil la sfârșitul iernii (februarie-martie), când nivelurile sunt cele mai scăzute.
România, pe ultimele locuri la screening în UE
Cifrele oficiale arată o realitate dură. România alocă doar 4% din cheltuielile totale de sănătate pentru prevenție, față de media UE de 6%. Consecințele se văd direct: doar 7,9% dintre femeile de peste 15 ani au efectuat vreodată o mamografie, față de media UE de 35,4%.
Potrivit datelor OECD din profilul de țară al cancerului din 2025, rata de mortalitate prin cancer în România a scăzut cu doar 1,8% între 2011 și 2020, comparativ cu 9,4% media UE. Ratele de supraviețuire la 5 ani sunt mai mici la noi pentru aproape toate tipurile de cancer — 75% pentru cancerul mamar (față de 83% media UE), 77% pentru cancerul de prostată (față de 87%), 11% pentru cancerul pulmonar (față de 15%).
Principala cauză: diagnosticarea târzie. În cazul cancerului de sân, de exemplu, cele mai frecvente diagnostice în România sunt în stadiul III — stadiu în care tratamentul devine mult mai agresiv, mai costisitor și cu rezultate incerte. În SUA, datorită screening-ului derulat sistematic în ultimii 30 de ani, 1 din 5 cazuri este depistat în stadiul 0. În România, cazurile diagnosticate în stadiul 0 sunt câteva zeci pe an.
Ce poți face concret
Majoritatea acestor analize pot fi efectuate gratuit, cu bilet de trimitere de la medicul de familie, în limita numărului de investigații decontate de CNAS. Chiar și fără trimitere, costul total al unui set complet de analize de screening la un laborator privat se situează de regulă între 300 și 600 de lei — o sumă modică raportat la ce pot preveni.
Primul pas este programarea unui consult la medicul de familie. Discută despre istoricul tău medical, antecedentele familiale, factorii de risc și întreabă concret ce investigații ți se recomandă. Nu aștepta să apară simptomele. Bolile care ucid cel mai des sunt tocmai cele care nu dor.
