Din cuprinsul articolului
Din ianuarie 2026, CNAS a restrâns drepturile pacienților neasigurați din mai multe Programe Naționale de Sănătate. Dar trei diagnostice rămân excepții absolute: cancerul, HIV/SIDA și tuberculoza. Cine le primește devine automat asigurat complet, cu acces la întregul pachet de servicii de bază, fără să fi plătit vreodată CASS. E un mecanism puternic, dar despre care aproape nimeni nu vorbește.
În România, dacă nu plătești contribuția la asigurările de sănătate, ai acces doar la un pachet minimal de servicii medicale: urgențe, boli transmisibile, monitorizarea sarcinii și câteva consultații la medicul de familie. Nimic mai mult. Nicio analiză de laborator decontată, nicio investigație imagistică, niciun medicament compensat.
Există însă trei excepții. Trei diagnostice care transformă un pacient neasigurat într-unul cu drepturi depline, echivalente cu ale oricărui român care plătește lunar CASS. Ele sunt: cancerul (orice formă și orice localizare), infecția cu HIV/SIDA și tuberculoza. În momentul în care primești unul dintre aceste diagnostice și ești înscris în Programul Național corespunzător, statul îți acordă automat întregul pachet de servicii de bază, ca și cum ai fi plătit asigurarea toată viața.
Prevederea există de ani de zile, dar a căpătat o relevanță acută în ianuarie 2026. De atunci, CNAS a eliminat accesul complet la pachetul de bază pentru pacienții neasigurați din celelalte Programe Naționale — cei cu diabet, boli cardiovasculare, afecțiuni rare, boli neurologice sau boală cronică renală. Acești pacienți primesc acum doar tratamentul specific programului în care sunt înscriși, nu și accesul la întregul sistem de sănătate. Doar cancerul, HIV/SIDA și TBC au rămas cu statut de excepție.
Ce spune CNAS, concret
Într-un comunicat publicat pe 9 ianuarie 2026, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a clarificat situația: „Pacienții fără venituri înscriși în Programul Național de Oncologie sunt persoane asigurate și beneficiază, până la vindecarea afecțiunii oncologice, de medicamentele și serviciile prevăzute în programul național respectiv, precum și de întregul pachet de servicii de bază acordat persoanelor asigurate.”
Aceeași regulă se aplică pacienților neasigurați din programele de HIV/SIDA și tuberculoză. Totuși, există o nuanță importantă în formularea CNAS: pentru tuberculoză, beneficiile se acordă explicit „până la vindecarea afecțiunii”. Pentru HIV/SIDA, care în stadiul actual al medicinei nu se vindecă, ci se controlează prin tratament antiretroviral pe viață, asigurarea completă se menține pe toată durata tratamentului.
Cancerul: de la suspiciune la asigurare completă
Mecanismul de protecție începe încă dinainte de a primi diagnosticul. Orice medic de familie sau medic specialist aflat în contract cu casa de asigurări poate emite un bilet de trimitere cu mențiunea „SO” (suspiciune oncologică). Investigațiile efectuate pe baza acestui bilet — analize de laborator, ecografii, CT, RMN, biopsie — se decontează fără plafon, chiar și pentru persoanele neasigurate. Costul este acoperit din bugetul de stat, prin transferuri către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
„Asigurarea serviciilor medicale necesare în vederea diagnosticului de cancer pentru persoanele care nu beneficiază de asigurare socială de sănătate se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății”, se arată în documentul CNAS privind traseul pacienților oncologici, prezentat de dr. Elisabeth-Iuliana Brumă, directorul Direcției Reglementări și Norme de Contractare din cadrul CNAS.
Odată ce diagnosticul e confirmat, pacientul este înscris în Programul Național de Oncologie. Din acel moment, statutul se schimbă: devine persoană asigurată cu drepturi depline. Nu doar pentru cancer — ci pentru orice problemă de sănătate. Dacă are hipertensiune, primește tratament și pentru hipertensiune. Dacă are nevoie de un consult oftalmologic, îl poate obține cu bilet de trimitere. Dacă i se prescrie un medicament compensat pentru orice altă afecțiune, îl primește la fel ca orice asigurat.
Programul Național de Oncologie acoperă, în sine, o gamă vastă de servicii: chimioterapie, imunoterapie, hormonoterapie, radioterapie (inclusiv IMRT și brahiterapie), testare genetică tumorală, PET-CT, reconstrucție mamară și transplant de celule stem hematopoietice. Listele de medicamente oncologice includ molecule de ultimă generație folosite și în alte țări europene sau în SUA și se actualizează periodic.
În plus, pacienții oncologici beneficiază de până la 300 de zile pe an de îngrijiri medicale și paliative la domiciliu, de 42 de zile de kinetoterapie și drenaj limfatic, de ședințe de psiho-oncologie (maximum patru pe lună) și de consiliere psihologică pentru apartinători. Iar investigațiile de monitorizare se efectuează în maximum cinci zile lucrătoare de la solicitare, fără plafon.
HIV/SIDA: aproape 19.000 de pacienți în tratament
România are un profil epidemic aparte în Europa. Spre deosebire de alte țări central și est-europene, unde transmiterea s-a produs preponderent prin utilizarea de droguri injectabile, epidemia românească poartă amprenta anilor ’90 — când mii de copii au fost infectați în spitale și orfelinate prin internări repetate și tratamente parenterale realizate în condiții nesigure.
Conform celor mai recente date ale Compartimentului pentru Monitorizarea și Evaluarea Infecției HIV/SIDA din cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș”, la data de 30 iunie 2025, în România erau înregistrate cumulativ 29.052 de persoane cu HIV/SIDA (din 1985 până în 2025). Aproximativ 18.966 de pacienți sunt în viață și sub tratament antiretroviral. În prima jumătate a anului 2025 au fost diagnosticate 202 cazuri noi, iar 56 de persoane au decedat.
Tratamentul unui pacient cu HIV costă, în medie, între 600 și 700 de euro pe lună. La nivelul întregului Program Național, costul anual depășește 110 milioane de euro, fără a include evaluările și monitorizările. „Toți pacienții testați pozitiv la virusul HIV intră automat în program”, a precizat dr. Adrian Marinescu, medic infecționist la Institutul „Matei Balș”.
Ce înseamnă asta pentru un pacient neasigurat? În momentul în care teste HIV confirmă infecția, pacientul este înscris în Programul Național de Prevenire, Supraveghere și Control al Infecției HIV/SIDA. De atunci, primește tratament antiretroviral gratuit, monitorizare periodică (CD4, încărcătură virală), consultații de specialitate și întregul pachet de servicii de bază. Iar pentru că HIV-ul nu se vindecă, ci se controlează, această protecție se menține atât timp cât pacientul rămâne în program, adică, în practică, pe viață.
Cu tratament instituit la timp, speranța de viață a unui pacient cu HIV poate fi egală cu cea a populației generale. Dar forța acestui prognostic depinde de un lucru: testarea precoce. Or, în România, boala rămâne subdiagnosticată — ceea ce înseamnă că există persoane care trăiesc cu virusul fără să știe, care nu se testează nici din teamă de stigmă, nici pentru că nu știu că testul e gratuit, nici pentru că nu știu că tratamentul e complet acoperit.
Tuberculoza: țara cu cea mai mare incidență din UE
România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la numărul de cazuri de tuberculoză, cu o incidență de 44,3 la 100.000 de locuitori în 2024 — de multe ori peste media UE. În 2024 au fost înregistrate aproximativ 8.400 de cazuri noi și recidive la adulți și peste 300 la copii. Mortalitatea a scăzut cu aproape 70% în ultimele două decenii (de la 10,5 la 3,2 decese la 100.000 de locuitori), dar România rămâne departe de obiectivul de eliminare a TBC ca problemă de sănătate publică până în 2050.
Cele mai afectate județe sunt în sudul și estul țării: Giurgiu (75,4 la 100.000), Botoșani (68,3), Teleorman (66,6), Iași și Călărași (câte 64). La polul opus, Harghita, Covasna, Brașov, Cluj și Sălaj au incidențe sub 25 la 100.000.
Tuberculoza are o particularitate care o deosebește de celelalte două boli: e o boală transmisibilă pe cale aeriană, ceea ce înseamnă că netratarea unui singur pacient pune în pericol comunitatea în care trăiește. De aceea, CNAS precizează că beneficiile se acordă „până la vindecarea afecțiunii respective, pentru a asigura atât tratamentul complet al pacientului, cât și protecția sănătății publice”. Cu alte cuvinte, interesul public e și el în joc, nu doar cel individual.
Programul Național de Prevenire, Supraveghere și Control al Tuberculozei acoperă tratamentul complet (cu durata standard de șase luni, dar care poate ajunge la 18–24 de luni în formele multidrog-rezistente), monitorizarea clinică și de laborator, și internarea atât timp cât e necesară. Un pacient neasigurat care intră în acest program primește, în paralel, acces complet la întregul pachet de servicii de bază — consultații, medicamente compensate, investigații, spitalizare.
De ce tocmai aceste trei boli?
Întrebarea e legitimă: de ce cancerul, HIV-ul și TBC-ul au un statut pe care nu îl au diabetul, bolile cardiovasculare sau afecțunile rare?
Răspunsul ține de o logică dublă: medicală și de sănătate publică.
Cancerul e o boală în care timpul până la tratament influențează direct șansa de supraviețuire. Orice barieră administrativă sau financiară care întârzie accesul la diagnostic și tratament se traduce, statistic, în mort. Legea nr. 293/2022 pentru prevenirea și combaterea cancerului a consacrat acest principiu: accesul la oncologie nu poate fi condiționat de statutul de asigurat.
HIV/SIDA și tuberculoza au, pe lângă gravitatea individuală, o dimensiune colectivă. Un pacient cu HIV netratat transmite virusul mai ușor. Un bolnav de TBC netratat îmbolnăvește oamenii din preajma sa. Excluderea lor din sistemul de sănătate ar genera un cost public mult mai mare decât includerea lor — atât în termeni de sănătate, cât și financiari.
Președintele CNAS, conf. univ. dr. Horațiu-Remus Moldovan, a motivat diferențierea într-un interviu acordat publicației Foaia de Observație în ianuarie 2026. El a explicat că cele aproximativ 26.000 de persoane neasigurate din celelalte Programe Naționale „fac parte din categoria pacienților care, totuși, trăiesc cumva, au o sursă de venit, dar nu s-au asigurat”. Soluția sugerată: plata contribuției voluntare de 2.430 de lei pe an. Pentru cele trei boli cu statut special, în schimb, această condiționare nu se aplică.
Ce drepturi ai, concret, dacă ești neasigurat și ai unul dintre aceste diagnostice
Primul lucru pe care orice persoană în această situație trebuie să îl știe: consultația la medicul de familie e acoperită chiar și fără asigurare, prin pachetul minimal. Iar dacă medicul suspectează cancer, poate emite bilet de trimitere cu mențiunea SO — care decontează orice investigație, fără plafon. Testarea HIV este, de asemenea, gratuită și confidentială în centrele de testare. Iar screeningul pentru TBC se face prin rețeaua dispensarelor de pneumoftiziologie.
După confirmare și înscriere în programul național corespunzător, drepturile sunt identice cu ale oricărui asigurat:
Medic de familie: consultații, rețete compensate, bilete de trimitere, vaccinări. Ambulatoriu de specialitate: consultații la orice specialitate, investigații paraclinice (inclusiv CT, RMN, PET-CT). Spitalizare: continuă sau de zi, fără limită de zile, fără bilet de internare (pentru spitalizare de zi oncologică sau în afecțiunile din program). Medicamente: compensate sau gratuite, inclusiv pentru afecțiuni concomitente. Dispozitive medicale. Îngrijiri medicale și paliative la domiciliu. Servicii de recuperare și kinetoterapie.
CNAS subliniază că accesul la spitalizarea de zi se face „fără condiționări de ordin financiar, decontarea realizându-se la nivelul serviciilor efectiv prestate”.
Ce se întâmplă cu ceilalți pacienți neasigurați
Pacienții neasigurați înscriși în alte Programe Naționale de Sănătate — diabet, boli cardiovasculare, hemofilie, scleroză multiplă, afecțiuni rare — au în continuare acces la tratamentul specific bolii de bază. Primesc medicamentele din program, consultațiile necesare pentru prescrierea lor și spitalizarea legată de afecțiune.
Dar nu mai primesc pachetul complet de servicii de bază. Un pacient cu diabet neasigurat care dezvoltă o retinopatie sau o neuropatie are acces la insulină prin program, dar nu și la consultul oftalmologic sau neurologic necesar pentru complicație — decât dacă se asigură sau dacă plătește din buzunar.
Diferența e dramatică și generează controverșe legitime. Mulți specialiști în sănătate publică atrag atenția că bolile cronice netratate integral evoluează spre complicații grave, care ajung oricum în sistemul de urgență — unde costul e mult mai mare.
O informație care poate salva vieți — dacă ajunge la pacienți
Cele trei excepții — cancerul, HIV/SIDA și tuberculoza — există în lege și sunt reconfirmate anual prin contractul-cadru și prin comunicatele CNAS. Dar informarea publicului rămâne aproape inexistentă.
În cazul cancerului, frica de costuri face ca mulți români neasigurați să evite medicul. În cazul HIV-ului, stigma socială împiedică testarea. În cazul TBC-ului, boala e asociată cu sărăcia și marginalizarea, iar pacienții din comunitățile vulnerabile sunt exact cei care au cel mai puțin acces la informație.
Faptul că un diagnostic de cancer, HIV sau TBC îți dă automat drepturi depline în sistemul de sănătate ar trebui să fie o informație de bază pe care orice cetățean să o cunoască. Nu pentru că e un avantaj, ci pentru că e o plasa de siguranță construită tocmai pentru situații în care viața e în joc. Iar o plasă de siguranță despre care nimeni nu știe nu protejează pe nimeni.
PE SCURT: CELE TREI EXCEPȚII
CANCER
→ Orice formă și localizare. Biletul SO decontează investigații fără plafon, încă din faza de suspiciune.
→ După diagnostic: înscriere în Programul Național de Oncologie = asigurare completă până la vindecare.
→ Include medic de familie, specialist, spital, medicamente compensate, dispozitive, îngrijiri la domiciliu, psiholog, kinetoterapie.
HIV/SIDA
→ Testarea HIV e gratuită și confidențială în centrele de testare.
→ După confirmare: înscriere în program = tratament antiretroviral gratuit + asigurare completă.
→ Protecție pe viață, cât timp pacientul rămâne în tratament.
TUBERCULOZĂ
→ Screening prin dispensarele de pneumoftiziologie.
→ După diagnostic: tratament complet gratuit (6–24 luni) + asigurare completă până la vindecare.
→ Motivație dublă: protecția pacientului și protecția comunității (boală transmisibilă pe cale aeriană).
Informații suplimentare: cnas.ro.