Din cuprinsul articolului
O echipă internațională de cercetători a identificat un mecanism prin care genele care susțin supraviețuirea cancerului pot fi dezactivate pe termen lung, fără a fi nevoie de tratamente continue.
Descoperirea, publicată în februarie 2026 în prestigioasa revistă Nature Cell Biology, deschide calea către o nouă generație de terapii oncologice, cu potențial de a reduce atât durata tratamentului, cât și efectele secundare severe asociate chimioterapiei clasice.
Studiul este coordonat de cercetători de la Monash University, în colaborare cu Harvard University, și se concentrează asupra unor forme agresive de leucemie acută, în care mecanismele de control ale genelor sunt profund dereglate.
De ce sunt atât de greu de tratat aceste cancere
În multe tipuri de leucemie agresivă, mutațiile genetice nu doar că activează genele canceroase, ci le mențin permanent „pornite”. Acest lucru se întâmplă printr-o deturnare a mecanismelor epigenetice – sistemul care decide când o genă trebuie citită și când trebuie ignorată.
Spre deosebire de terapiile genetice clasice, care încearcă să modifice ADN-ul, terapia epigenetică urmărește să rescrie „instrucțiunile de funcționare” ale celulei. Până acum, însă, nu era clar de ce unele medicamente epigenetice funcționează doar temporar și de ce cancerul revine după întreruperea tratamentului.
Țintele-cheie: Menin și DOT1L
Cercetătorii au identificat două proteine esențiale în acest proces: Menin și DOT1L. Ambele fac parte din aparatul molecular care menține activitatea genelor în timp.
Studiul arată că blocarea acestor proteine nu doar încetinește cancerul, ci poate șterge „memoria” epigenetică a celulelor canceroase. Cu alte cuvinte, genele care susțin proliferarea malignă rămân inactive chiar și după ce tratamentul este oprit.
„Am identificat o vulnerabilitate fundamentală a cancerului”, explică Dr. Omer Gilan, cercetător senior la Monash University și autor coordonator al studiului.
„Cel mai important este că aceste descoperiri ar putea permite tratamente mai scurte și mai bine tolerate de pacienți.”
Cum funcționează „oprirea” definitivă a genelor canceroase
Daniel Neville, doctorand la Monash și autor principal al articolului, explică mecanismul într-un mod simplu: anumite celule canceroase folosesc proteina DOT1L pentru a „ține minte” că trebuie să rămână într-un program malign.
Medicamentele care inhibă Menin par să distrugă această memorie.
„Chiar și după oprirea tratamentului, celulele canceroase continuă să moară. Este un lucru rar în oncologie”, spune Neville.
Această observație sugerează că viitoarele terapii ar putea fi administrate în cure limitate, nu pe termen nedefinit, așa cum se întâmplă adesea în prezent.
Mai puține efecte adverse, mai multă flexibilitate
Unul dintre cele mai mari avantaje potențiale este reducerea toxicității. Tratamentele oncologice clasice necesită administrare constantă, ceea ce crește riscul de efecte adverse cumulative.
Dacă tratamentul poate fi scurtat:
-
pacienții ar putea tolera doze mai eficiente;
-
ar putea fi combinate mai ușor mai multe terapii;
-
calitatea vieții ar putea crește semnificativ.
„Oricine a fost martor la un tratament oncologic știe cât de greu este pentru pacient. A face terapia mai eficientă și mai ușor de suportat este esențial”, subliniază Dr. Gilan.
Următorul pas: testarea pe pacienți
Descoperirea nu rămâne doar la nivel de laborator. Cercetătorii anunță că un studiu clinic care va testa această abordare este programat să înceapă în cursul acestui an, în colaborare cu The Alfred Hospital din Australia.
„Pe măsură ce intrăm în studii clinice cu inhibitori de Menin, înțelegerea mecanismelor ne permite să folosim aceste medicamente mai eficient și mai sigur”, explică conf. univ. dr. Shaun Fleming, hematolog și coordonator al programului de boli mieloide de la The Alfred.
https://www.thealfred.org.au
O schimbare de paradigmă în tratamentul cancerului
Deși rezultatele sunt valabile deocamdată pentru anumite tipuri de leucemie, cercetătorii spun că principiul ar putea fi aplicabil și altor cancere în care epigenetica joacă un rol central.
„Este un pas mic pentru o formă rară de cancer, dar un pas mare pentru modul în care gândim tratamentul oncologic”, concluzionează autorii.
Dacă rezultatele se confirmă în studii clinice, „oprirea definitivă” a genelor canceroase ar putea deveni una dintre cele mai importante strategii terapeutice ale următorului deceniu.
