Din cuprinsul articolului
O echipă de la University of Michigan anunță o descoperire care schimbă perspectiva asupra diabetului de tip 2: un mecanism celular care, oprit la timp, poate restabili producția de insulină. Studiul a fost publicat în revista Science.*
Diabetul de tip 2 afectează zeci de milioane de oameni la nivel global. Mulți dintre cei diagnosticați trăiesc cu fluctuații constante ale glicemiei, epuizare cronică și complicații care apar în lanț. Tratamentele actuale ajută la controlul simptomelor, însă nu reușesc să oprească degradarea celulelor pancreatice care produc insulină. Până acum.
Un studiu condus de Emily M. Walker, Ph.D., cercetător la University of Michigan, vine cu o ipoteză care schimbă regulile jocului. Potrivit echipei de la Michigan Medicine, blocarea unui anumit răspuns de stres din interiorul celulelor poate restabili funcționarea lor normală — inclusiv capacitatea de a produce insulină.
Ce legătură au mitocondriile cu diabetul?
Mitocondriile sunt componente celulare cunoscute ca „uzine de energie”. Ele produc ATP — molecula care alimentează aproape toate procesele din organism. Când mitocondriile își pierd eficiența, întregul metabolism suferă. În diabetul de tip 2, exact acest scenariu pare să se repete: energia nu mai ajunge unde trebuie, iar celulele pancreatice (numite β-celule) nu mai pot secreta suficientă insulină.
Descoperirea care schimbă tot
Echipa de cercetători a observat că mitocondriile defecte declanșează un tip de răspuns de stres celular care afectează nu doar producția de energie, ci și identitatea genetică a celulelor. În acest proces, β-celulele își pierd treptat maturitatea și devin inactive. Cu alte cuvinte, nu mai „știu” ce au de făcut.
Intervenția a venit printr-un compus numit ISRIB, folosit pentru a bloca acest răspuns de stres. Rezultatele, obținute pe modele animale, arată o îmbunătățire semnificativă a controlului glicemiei și o reactivare a celulelor producătoare de insulină.
„E ca și cum celulele au fost scoase dintr-o stare de letargie și au început să funcționeze din nou”, a explicat dr. Scott Soleimanpour, director al Michigan Diabetes Research Center și autor principal al studiului.
De ce contează această abordare
Spre deosebire de terapiile actuale care încearcă să regleze glicemia „din afară” — prin insulină injectabilă sau medicamente orale — această descoperire vine cu o posibilă soluție din interiorul celulei. Prin menținerea integrității β-celulelor și blocarea semnalului de stres, pancreasul își poate relua funcția, fără intervenții externe agresive.
Studiul a fost publicat în revista Science, una dintre cele mai respectate publicații științifice internaționale, confirmând astfel rigoarea și potențialul clinic al rezultatelor.
Ce urmează?
Cercetătorii testează acum compuși similari cu ISRIB pe țesuturi umane, în condiții de laborator. Se analizează și alte tipuri de celule afectate de diabet — inclusiv cele din ficat și din țesutul adipos brun. Mitocondriile par să se comporte similar în aceste regiuni, semnalând aceeași disfuncție energetică.
Pe viitor, tratamentele care țintesc direct acest mecanism ar putea funcționa nu doar în diabet, ci și în alte boli metabolice sau neurodegenerative care implică stres celular și dereglări ale producției de energie.
Ce înseamnă asta pentru cei cu diabet de tip 2?
Pentru milioane de pacienți, diagnosticul de diabet a însemnat o luptă constantă cu alimentația, greutatea, glicemia și complicațiile asociate. Mulți urmează tratamente care controlează, dar nu rezolvă cauza.
Această nouă abordare nu promite miracole peste noapte. Dar oferă o direcție diferită: în loc să acționeze asupra simptomelor, restabilește capacitatea naturală a organismului de a funcționa normal.
„Nu este vorba despre a repara o celulă moartă. Este vorba despre a opri deteriorarea înainte ca ea să devină ireversibilă”, subliniază dr. Walker.
De reținut
Cercetările de la University of Michigan oferă speranță reală într-un domeniu unde soluțiile permanente sunt rare. Blocarea unui răspuns celular aparent banal ar putea însemna diferența dintre o viață dependentă de tratamente și o funcționare normală a metabolismului.
Este, poate, primul pas spre o redefinire a diabetului de tip 2 — nu ca boală cronică imposibil de inversat, ci ca dezechilibru care poate fi corectat, dacă intervenția vine la timp.
