Din cuprinsul articolului
Persoanele cu diabet trăiesc cu o boală cronică ce înseamnă monitorizare permanentă, tratament zilnic, costuri constante și multe limitări invizibile. Puțini știu însă că, în anumite condiții, pot obține un certificat de handicap care le oferă facilități financiare, sociale și de mobilitate – adesea esențiale pentru a face față bolii.
Vloggerița Ines Nerina, care trăiește cu diabet zaharat tip 1, a explicat în emisiunea „Între prieteni” ce înseamnă acest certificat, cine are dreptul la el și cum arată, în realitate, viața din spatele unei „hârtii” care poate face diferența între a te descurca și a te simți complet lăsat de sistem.
Cine poate obține certificat de handicap dacă are diabet?
Primul lucru important de clarificat: nu toate persoanele cu diabet pot primi certificat de handicap. Diferența esențială este între tipurile de diabet și prezența complicațiilor.
- Persoanele cu diabet zaharat tip 1 – boală autoimună, insulino-dependentă, care nu este cauzată de stilul de viață – se pot încadra pentru certificat de handicap.
- Persoanele cu diabet zaharat tip 2 nu primesc certificat doar pentru diagnosticul în sine. Îl pot obține însă dacă au dezvoltat complicații serioase: neuropatie, boală cardiovasculară, complicații neurologice, amputații, probleme de vedere etc.
Important de înțeles și din perspectiva stigma-ului: certificatul nu se referă doar la handicap locomotor. Dizabilitățile pot fi vizibile sau invizibile: de la persoanele fără un membru, la cele cu diabet tip 1, hipoacuzie, orbire sau alte afecțiuni cronice invalidante.
Ce este certificatul de handicap și de ce contează pentru cineva cu diabet?
Certificatul de handicap este documentul oficial care atestă că o persoană are o dizabilitate și îi dă dreptul la anumite facilități: indemnizație lunară, transport gratuit sau redus, acces gratuit sau redus la cultură, bilete de tren, anumite scutiri sau beneficii fiscale, locuri speciale de parcare etc.
În teorie, este un instrument social. În practică, pentru mulți pacienți cu diabet, devine o gură de oxigen medicală: banii și facilitățile sunt folosite pentru a acoperi costuri pe care Casa de Asigurări nu le acoperă suficient – teste de glicemie, senzori, consumabile, alimentație adecvată.
Ines recunoaște deschis că indemnizația este mică raportat la nevoile reale ale unui pacient cu diabet, dar în același timp subliniază că poate acoperi exact acea felie de costuri pentru care nu există alt sprijin.
Cum obții certificat de handicap diabet? Pașii principali
Procedura este, în principiu, aceeași în toată țara, deși unele detalii pot varia de la județ la județ. Esența, explicată simplu:
Dosarul medical și administrativ. Ai nevoie de:
- referat de la medicul specialist diabetolog
- scrisoare medicală de la medicul de familie
- document de tip „internare de zi” (bilet cu analize și ultimele rezultate medicale)
- copie după cartea de identitate
- dovada calității de asigurat
Ancheta socială. Înainte de depunerea dosarului, se solicită o anchetă socială. Un reprezentant al direcției vine la domiciliu, evaluează situația concretă, condițiile de viață, gradul de autonomie și întocmește un raport.
Depunerea dosarului la DGASPC. Dosarul complet se depune la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din județul de domiciliu.
Analiza dosarului și programarea la comisie. În maximum 30 de zile, dosarul este analizat, iar pacientul este chemat în fața Comisiei de Evaluare.
Evaluarea și încadrarea în grad de handicap Comisia (medicală și socială) stabilește dacă persoana se încadrează sau nu în grad de handicap și ce grad primește:
- grad mediu
- grad accentuat
- grad grav (cu sau fără însoțitor)
Certificatul este eliberat după decizie, iar de la acel moment pot fi revendicate drepturile aferente.
Ce beneficii concrete aduce certificatul de handicap unei persoane cu diabet?
Beneficiile exacte depind de gradul de handicap și pot varia ca valoare de la județ la județ, dar, în linii mari, un pacient cu grad accentuat, ca Ines, poate obține:
Indemnizație lunară. În exemplul ei, în jur de 375 de lei pe lună. Suma nu este condiționată de destinația cheltuirii, dar majoritatea pacienților o folosesc pentru:
- teste de glicemie
- senzori de monitorizare
- consumabile pentru pompă sau stilou de insulină
- alimentație adaptată diabetului
Transport urban gratuit. Certificatul este valabil în toată țara. Chiar dacă este emis într-un județ, poate fi folosit în altul. Ines, de exemplu, venit din Iași, poate folosi gratuit transportul public în București (STB) pe baza legitimației de persoană cu handicap.
Reduceri sau gratuități la transportul feroviar. Un număr de bilete de tren gratuite pe an (de regulă aproximativ 10), utile mai ales pentru drumurile periodice la centrele de diabet, care sunt puține și adesea la mare distanță de domiciliu.
Facilități la Metrorex. Nu este gratuitate completă, dar pot exista reduceri sau abonamente speciale – orice reducere contează când drumurile medicale sunt frecvente.
Dreptul de a parca pe locurile destinate persoanelor cu handicap. Un drept adesea contestat social, pentru că lumea asociază handicapul exclusiv cu scaunul rulant. În realitate, o persoană cu diabet poate avea nevoie să ajungă rapid la mașină în caz de hipoglicemie severă, iar apropierea parcării de instituție poate face diferența.
Facilități fiscale și culturale. Scutiri sau reduceri de impozit pe venit, acces gratuit sau redus la muzee, teatre, festivaluri, evenimente culturale. Pentru mulți tineri cu diabet, posibilitatea de a merge la un festival de muzică sau la teatru gratuit sau cu reducere nu este doar un „bonus”, ci o formă de normalitate și bucurie într-o viață puternic medicalizată.
Copiii cu diabet și certificatul de handicap
Certificatul poate fi obținut și pentru copii. În cazul minorilor cu diabet tip 1:
- certificatul se acordă, de regulă, până la vârsta de 18 ani
- în majoritatea cazurilor, părintele devine oficial „însoțitor” și beneficiază la rândul lui de anumite drepturi
- însoțitorul are recunoscut, implicit, efortul de monitorizare permanentă: ajustarea insulinei, supravegherea glicemiilor, organizarea alimentației, gestionarea crizelor de hipo sau hiperglicemie
Unele primării oferă suplimente financiare familiilor cu copii cu handicap, acoperind parțial costurile de transport, îngrijire sau educație.
Deși diabetul tip 1 este o boală cronică, incurabilă, certificatul de handicap trebuie reînnoit, în cele mai multe cazuri, în fiecare an.
Asta înseamnă:
- dosar nou
- analize actualizate
- anchetă socială repetată
- comisie de evaluare
- timp, drumuri, energie, costuri
Ines descrie perfect absurdul situației: practic, pacienții trebuie să demonstreze anual că nu s-au vindecat de o boală cronică sau, în cazul altor dizabilități, că „nu le-a crescut la loc” membrul amputat. Organizațiile de pacienți lucrează deja la modificarea legislației pentru ca anumite diagnostice cronice, ireversibile, să beneficieze de certificate permanente sau cu valabilitate mult mai mare.
Există joburi interzise pentru persoanele cu diabet?
Diagnosticul de diabet, mai ales tip 1, poate limita accesul la anumite profesii, în special acolo unde riscul unei hipoglicemii sau al unei pierderi bruște de control poate pune în pericol vieți:
- înscrierea la Academia de Poliție este restricționată pentru persoanele cu diabet (dacă diagnosticul este anterior admiterii)
- anumite joburi de pilot sau profesii cu responsabilități extreme de siguranță pot avea criterii stricte medicale
Important de știut: dacă o persoană dobândește diabet după ce deja este încadrată în sistem (de exemplu, în poliție), nu poate fi concediată pentru această cauză.
Certificatul de handicap nu îți blochează accesul pe piața muncii, dimpotrivă:
- impozitul pe venit se întoarce la persoană
- angajatorul poate beneficia de facilități prin angajarea unei persoane cu handicap
- salariul net poate fi, astfel, mai avantajos pentru pacient
Vocea comunității: de la drepturi birocratice la proiecte care schimbă vieți
Ines Nerina nu s-a oprit la propriul dosar și la propriul certificat. A transformat experiența ei în activism, educație și proiecte pentru alți pacienți:
- a participat la Forumul Asociațiilor de Diabet, unde cele mai active organizații de pacienți s-au așezat la aceeași masă pentru a identifica probleme din teren și a le transmite autorităților
- a organizat o tabără de o săptămână pentru copii cu diabet, unde cei mici au învățat cum să facă sport, cum să-și calculeze insulina pentru pizza, cum să folosească senzori și cântar de bucătărie, dar mai ales cum să capete încredere în ei
- a lansat emisiunea „Confesiuni cu diabet”, în care dă microfonul altor tineri cu diabet, pentru ca poveștile lor să-i ajute și pe alții să se simtă mai puțin singuri
Dincolo de legislație, comisii și indemnizații modeste, miza reală este aceasta: ca persoanele cu diabet să aibă acces la informație, la sprijin, la comunitate și la instrumente reale de gestionare a bolii.
Într-o boală cronică precum diabetul, mai ales tip 1, niciun ajutor nu este „prea mult”. Certificatul de handicap nu transformă pe nimeni într-un „asistat”, ci recunoaște oficial un efort zilnic invizibil: măsurători, injecții, ajustări, frici, nopți nedormite, complicații potențiale.
Dacă ai diabet tip 1 sau diabet tip 2 cu complicații, merită să discuți cu medicul diabetolog și cu medicul de familie despre posibilitatea încadrării într-un grad de handicap. Nu este o rușine, nu este o etichetă, ci un drept care poate să-ți facă viața ceva mai suportabilă – medical, financiar și social.
