De câte ori ni s-a întâmplat să fim agitați sau stresați sau, dimpotrivă, bucuroși de o reușită și primul gest făcut a fost deschiderea frigiderului?
Alimentația emoțională este un obicei prin care se consumă mari cantități de alimente (de obicei alimente preferate sau de cele mai multe ori, nesănătoase) ca urmare a unor stări sufletești, și nu a senzației de foame, susțin nutriționiștii.
„Studiile estimează că 75% din persoanele obeze se supra-alimentează pe fond emoțional. Majoritatea oamenilor a observat că alimentele pot aduce chiar și pe o perioadă scurtă un oarecare comfort și de aceea pentru rezolvarea problemelor emoționale se apelează cu ușurință la alimente, în loc să se încerce să se rezolve efectiv cauza problemelor. Munca excesivă, depresia, plictiseală, singurătatea, enervarea cronică, anxietatea, frustrarea, stresul, problemele legate de relațiile interpersonale și încredere în sine scăzută, toate acestea pot duce la supraalimentare și o nedorită creștere în greutate.
Identificând factorii care declanșează mâncatul în exces, putem utiliza tehnicile cele mai potrivite pentru a controla problemele emoționale pe care le avem și pentru a scoate din ecuație alimentația excesivă și creșterea în greutate”, a explicat pentru AGERPRES nutriționistul Lygia Alexandrescu.
Potrivit acesteia, situațiile și stările emoționale care pot declanșa un astfel de consum nepotrivit de alimente pot fi încadrate în 5 categorii principale: socială — mâncatul în compania altor persoane — se poate mânca în exces ca răspuns la încurajările celor din jur, se poate mânca pentru a nu face notă discordantă sau pentru a nu se simți într-un mod nepotrivit alături de ceilalți; emoțională — mâncatul ca răspuns la plictiseală, stres, oboseală, tensiune, depresie, mânie, anxietate sau singurătate, în dorința de a încerca „umplerea golului”; circumstanțială — mâncatul pentru că există ocazia, există posibilitatea de a o face. De exemplu, văzând o reclamă la un anumit aliment, trecând pe lângă o patiserie sau restaurant, asociind consumul de alimente anumite activități, ca statul la televizor, vizionarea unor filme sau emisiuni sportive.
Alte situații sunt: psihologică — mâncatul ca expresie a unei imagini negative asupra propriei persoane sau găsirea de scuze pentru a mânca și fiziologică — mâncatul ca răspuns la unele probleme ale organismului, cum ar fi potolirea foamei datorată nerespectării meselor sau mâncatul pentru a liniști durerile de cap sau alt disconfort.
Lygia Alexandrescu a precizat că identificarea acestor factori declanșatori este primul pas, dar acest fapt în sine nu este suficient pentru a altera un comportament.
„De obicei, odată ce s-a identificat un model comportamental, mâncatul ca răspuns la unele emoții sau situații a devenit deja un obicei. Și trebuie cât mai repede scăpat de acest obicei”, a susținut nutriționistul.
Al doilea pas este acela al găsirii unor posibile alternative la mâncatul excesiv.
„Atunci când căutăm alimente ca răspuns la un anumit factor declanșator, este bine să se încerce o activitate înlocuitoare: citirea unei cărți captivante, ieșirea la o plimbare sau la alergat, practicarea unor exerciții de respirație, activități prin casă sau spălatul mașinii, mersul la coafor sau prin magazine de haine sau orice altă activitate plăcută sau necesară până când impulsul respectiv trece. Dar dacă distragerea cu ajutorul acestor trucuri este lipsită de succes, trebuie apelat la ajutorul de specialitate: sfatul medicului de familie, al nutriționistului, al psihologului”, a afirmat Lygia Alexandrescu.
Ea a susținut că, pe măsură ce se conștientizează actul alimentar și mai ales se aplică strategiile de control al acestuia, comportamentul față de alimente va fi unul firesc, încrederea în propria persoană va fi la cote maxime iar oglinda va fi din nou un prieten.
