Din cuprinsul articolului
Boala Alzheimer, una dintre cele mai devastatoare forme de demență, continuă să afecteze milioane de persoane la nivel mondial. În lipsa unui tratament curativ, cercetătorii explorează constant noi direcții terapeutice. Una dintre aceste direcții este reutilizarea medicamentelor aprobate pentru alte boli – o strategie inovatoare care ar putea accelera dezvoltarea de noi tratamente.
Un studiu recent, publicat în revista Cell, propune o combinație neașteptată de două medicamente anticancerigene – letrozol și irinotecan – ca potențială armă împotriva bolii Alzheimer. Rezultatele obținute pe modele experimentale indică o posibilitate reală de a încetini sau chiar inversa manifestările bolii.
De ce este importantă reutilizarea medicamentelor în Alzheimer
Reutilizarea medicamentelor, cunoscută și sub denumirea de „drug repurposing”, presupune identificarea unor noi indicații terapeutice pentru substanțe deja aprobate în alte afecțiuni. Această abordare are mai multe avantaje:
- Reduce considerabil timpul necesar pentru lansarea unui tratament nou, deoarece medicamentele au deja un profil de siguranță stabilit.
- Permite economii semnificative în comparație cu dezvoltarea unui compus nou de la zero.
- Crește eficiența procesului de cercetare, folosind date existente și metode computaționale avansate.
Dr. Marina Sirota, profesor și cercetător la Universitatea din California – San Francisco, coautoare a studiului, afirmă că această strategie este crucială în contextul complexității bolii Alzheimer:
„Boala Alzheimer este extrem de dificil de tratat, iar pentru a face progrese reale, trebuie să utilizăm toate resursele disponibile, inclusiv metode computaționale și abordări inovatoare precum reutilizarea medicamentelor.”
Metodologia studiului: utilizarea datelor genetice și a inteligenței artificiale
Studiul a început cu analiza modului în care boala Alzheimer afectează expresia genelor în celulele cerebrale, în special în neuroni și celulele gliale. Celulele gliale, care nu sunt neuronale, au un rol esențial în susținerea și protejarea neuronilor și sunt tot mai recunoscute ca factori importanți în fiziopatologia Alzheimerului.
Cercetătorii au utilizat date transcriptomice pentru a genera semnături moleculare ale bolii, apoi au consultat baza de date ConnectivityMap, care conține informații despre efectele genetice ale mii de medicamente.
Această analiză avansată le-a permis să selecteze medicamentele capabile să inverseze semnătura genetică caracteristică Alzheimerului, restabilind expresia genică la niveluri normale în diverse tipuri de celule. După o filtrare riguroasă a peste 1.300 de compuși, atenția s-a concentrat asupra unei combinații promițătoare: letrozol și irinotecan.
Validare clinică preliminară: analiza dosarelor medicale electronice
Pentru a evalua impactul clinic potențial al acestor două medicamente, cercetătorii au analizat dosare medicale electronice din sistemul de sănătate al Universității Columbia. Au observat că pacienții care utilizau letrozol sau irinotecan aveau un risc semnificativ mai mic de a dezvolta Alzheimer, comparativ cu cei care nu utilizau aceste tratamente.
Această constatare a oferit un sprijin suplimentar pentru a testa ipoteza într-un cadru experimental controlat.
Combinația letrozol–irinotecan a fost ulterior testată pe un model murin de Alzheimer avansat. Rezultatele au fost remarcabile:
- Modificările genetice asociate bolii au fost inversate în ambele tipuri de celule studiate – neuroni și glie.
- Nivelurile proteinelor toxice amiloid-beta și tau, asociate cu formarea plăcilor și încurcăturilor neurofibrilare din creier, au fost semnificativ reduse.
- S-au înregistrat îmbunătățiri în testele de memorie și în comportamentul cognitiv al șoarecilor tratați.
Aceste descoperiri oferă dovezi convergente, provenite din mai multe niveluri – molecular, clinic și experimental – care susțin potențialul terapeutic al combinației medicamentoase.
Mecanisme posibile de acțiune
Deși mecanismul exact prin care aceste medicamente influențează patologia Alzheimerului nu este încă pe deplin înțeles, se cunosc efectele primare ale fiecărui compus:
- Letrozol: inhibitor al aromatazei, reduce sinteza estrogenului. Estrogenul are efecte neuroprotective, dar dezechilibrul hormonal poate influența neuroinflamația și alte mecanisme cerebrale.
- Irinotecan: inhibă topoizomeraza I, o enzimă esențială în replicarea ADN-ului. Efectele sale pot influența indirect procesele celulare implicate în moartea neuronală.
În absența unei înțelegeri complete a mecanismului de acțiune în contextul Alzheimerului, cercetătorii subliniază necesitatea unor studii suplimentare.
Reacții din partea comunității medicale
Mai mulți neurologi de renume au comentat acest studiu și și-au exprimat aprecierea față de abordarea sa inovatoare.
Dr. John Dickson, neurolog la Massachusetts General Hospital:
„Aceasta este o cercetare inteligent construită, care folosește date din mai multe surse – genetice, clinice și experimentale – pentru a identifica ținte medicamentoase promițătoare.”
Dr. Clifford Segil, neurolog la Providence Saint John’s Health Center:
„Este încurajator să vedem date care sprijină îmbunătățirea memoriei prin mecanisme noi, distincte de cele deja existente, precum cele care acționează asupra acetilcolinei sau amiloidului.”
Dr. Peter Gliebus, director de neurologie cognitivă la Marcus Neuroscience Institute:
„Reutilizarea medicamentelor oferă avantaje clare – dezvoltare mai rapidă, costuri mai reduse și o probabilitate mai mare de succes clinic, deoarece se bazează pe compuși deja validați din punct de vedere al siguranței.”
Rezultatele acestui studiu oferă o rază de speranță într-un domeniu marcat de numeroase eșecuri clinice. Combinarea letrozolului cu irinotecanul reprezintă o abordare inovatoare care deschide noi direcții de cercetare și ar putea conduce, în timp, la dezvoltarea unor terapii eficiente pentru pacienții afectați de Alzheimer.
Într-un context în care boala afectează zeci de milioane de persoane și are un impact economic și social uriaș, orice progres de acest tip este valoros. Studiul reprezintă un exemplu clar al modului în care știința computațională, analiza „big data” și cercetarea farmacologică pot lucra împreună pentru a genera soluții viabile pentru bolile neurodegenerative.
