Din cuprinsul articolului
În România, aproximativ 60.000 de persoane suferă anual un accident vascular cerebral, potrivit datelor citate de specialiști
Dincolo de pericolul imediat, AVC-ul lasă în urmă complicații grave. Una dintre cele mai frecvente este spasticitatea, o tulburare care afectează mobilitatea și independența pacientului.
Medicii avertizează că această complicație poate apărea rapid și că intervenția timpurie face diferența între recuperare și dizabilitate permanentă.
Ce este spasticitatea post-AVC
Spasticitatea este o tulburare motorie și senzorială caracterizată prin hiperactivitate musculară. Mușchii devin rigizi și forțează membrele în poziții anormale. Brațul afectat rămâne îndoit și apropiat de corp, cu mâna strânsă în pumn. La nivelul picioarelor pot apărea genunchi în hiperextensie, degete în flexie sau picior rotit spre interior.
Activități simple precum spălatul, îmbrăcatul sau mersul pot deveni imposibile.
Aproximativ 25% dintre pacienți dezvoltă spasticitate la două săptămâni după AVC. După un an, procentul ajunge la 38% în cazul primului accident vascular cerebral și la 44% în cazul unui AVC recurent.
De ce este vitală intervenția rapidă
Spasticitatea netratată duce la scurtarea țesuturilor moi, rigidizarea articulațiilor și cronicizarea durerii. Procesul poate începe la două săptămâni după instalarea simptomelor și poate atinge un vârf în trei luni
Intervenția timpurie previne pierderea permanentă a mobilității și crește șansele de recuperare.
„Obiectivul principal al neurologului este să salveze viața pacientului în faza acută a AVC-ului, dar este la fel de important să informăm pacientul și familia că recuperarea medicală timpurie poate preveni spasticitatea și poate îmbunătăți semnificativ independența și calitatea vieții.” spune Prof. Univ. Dr. Cristina Tiu, medic primar neurolog
Rolul echipei medicale și al familiei
Tratamentul spasticității presupune intervenția unei echipe multidisciplinare. Neurologul, medicul de recuperare, medicul de familie și familia pacientului trebuie să colaboreze constant.
Kinetoterapia, exercițiile specifice și tratamentul medicamentos adecvat pot preveni contracturile și pot menține mobilitatea.
„Chiar dacă pacienții cu spasticitate post-AVC nu sunt cei mai simpli de tratat, kinetoterapia, exercițiile specifice și tratamentul medicamentos adecvat pot face diferența. Rolul familiei este esențial: susținerea și implicarea lor în programul de recuperare cresc șansele de succes ale terapiei.” spune Prof. Univ. Dr. Delia Cinteză
Rigiditatea musculară, pozițiile anormale ale membrelor și dificultățile apărute brusc în mișcare trebuie evaluate imediat de medic. Detectarea precoce permite inițierea rapidă a terapiei și reduce riscul complicațiilor permanente.
Spasticitatea poate fi tratată. Ignorată, duce la pierderea independenței și la scăderea calității vieții, atât pentru pacient, cât și pentru familie
În contextul în care AVC-ul rămâne una dintre principalele cauze de invaliditate, informarea corectă și reacția rapidă pot schimba radical evoluția pacientului.
