Din cuprinsul articolului
Victimele violenței domestice, ale violului sau agresiunilor sexuale ar putea primi, în premieră, 10 zile de concediu plătit pentru refacere emoțională și pentru accesarea serviciilor medicale, psihologice și juridice.
O inițiativă legislativă depusă recent în Parlament propune modificarea Codului muncii, într-un context în care specialiștii atrag atenția că trauma nu se oprește la ieșirea din cabinetul de urgență și nici la revenirea la birou. Psihologii avertizează însă că perioada propusă este prea scurtă și că aplicarea ei ridică probleme sensibile de confidențialitate și stigmatizare.
Ce prevede proiectul de lege
Propunerea introduce un nou articol în Codul muncii (Legea nr. 53/2003) care acordă salariaților dreptul la 10 zile libere plătite dacă ei sau copiii lor minori au fost victime ale violenței în familie, violului ori agresiunilor sexuale. Zilele pot fi luate consecutiv sau fracționat, în funcție de nevoile persoanei, pentru consultații medicale, consiliere psihologică, demersuri juridice sau alte proceduri necesare gestionării traumei.
Angajatorul ar putea solicita, în termen de 20 de zile de la revenirea la muncă, un element de probă care să ateste situația invocată, cu obligația explicită de a păstra confidențialitatea datelor. Inițiatorii spun că măsura oferă protecție financiară într-un moment critic și reduce riscul pierderii locului de muncă.
Inițiativa a fost depusă de parlamentari AUR și se află înregistrată la Senat pentru dezbatere publică.
„Refacerea emoțională nu se rezolvă în 10 zile”
Deși salută recunoașterea traumei, Radu Leca consideră că durata propusă este insuficientă pentru o recuperare reală. Potrivit acestuia, procesul începe cu evaluarea clinică, continuă cu psihoterapie și, în cazurile severe, implică și intervenție psihiatrică.
„Trauma presupune etape. Evaluarea poate dura mai multe ședințe, iar psihoterapia nu este un proces rapid. În situații cu insomnii, plâns frecvent, pierderea apetitului sau incapacitate funcțională, vorbim de luni, nu de zile”, a explicat psihologul.
El atrage atenția și asupra unui risc practic: expunerea victimei în mediul profesional. Chiar dacă legea impune confidențialitatea, documentele ajung în departamentele de resurse umane, unde informațiile pot circula informal. „De aici până la izolare sau etichetare este un pas mic”, spune Leca.
Concediu special sau concediu medical?
Pentru a reduce riscurile, psihologul propune ca absența să fie încadrată ca concediu medical, fără obligația dezvăluirii motivului real la locul de muncă. O astfel de soluție ar proteja intimitatea victimei și ar limita expunerea administrativă într-un moment vulnerabil.
Totodată, Leca avertizează asupra posibilității unor abuzuri, într-un context social în care mediatizarea intensă poate genera tentative de accesare nejustificată a beneficiului. „O măsură bună ca principiu are nevoie de mecanisme clare și bine protejate”, spune el.
Avantaje reale, dar și vulnerabilități
Avocatul Marius Stanciu consideră că inițiativa marchează un pas important. „Legea recunoaște că trauma continuă și după revenirea la muncă. Victimele au nevoie de timp concret pentru a accesa servicii fără a fi penalizate financiar”, afirmă acesta.
Pe de altă parte, el semnalează posibile efecte colaterale, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii, care pot resimți mai acut absențele neplanificate. Lipsa unui mecanism de compensare din partea statului și definirea vagă a noțiunii de „probă acceptabilă” pot genera litigii sau tensiuni între angajați și angajatori.
Cum procedează alte state
Inițiatorii invocă exemple din Canada, Noua Zeelandă, Australia și Franța, unde există forme de concediu plătit pentru victimele violenței domestice. În unele jurisdicții, durata este mai mare sau este dublată de acces garantat la servicii de consiliere și protecție sporită a datelor personale.
Organizațiile internaționale subliniază că sprijinul eficient presupune mai mult decât timp liber. Organizația Mondială a Sănătății arată că recuperarea după violență necesită intervenții coordonate medicale, psihologice și sociale, pe termen mediu și lung
Ce urmează
Pentru a deveni lege, proiectul trebuie adoptat de Parlament, promulgat de președintele României și publicat în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigoare la 30 de zile de la publicare. Până atunci, dezbaterea rămâne deschisă.
Măsura recunoaște oficial trauma și nevoia de protecție, un pas care lipsea din legislația românească. Rămâne însă întrebarea dacă 10 zile pot oferi mai mult decât o pauză administrativă și dacă sistemul este pregătit să protejeze victimele fără a le expune din nou, de data aceasta într-un spațiu care ar trebui să fie sigur: locul de muncă.
