Din cuprinsul articolului
În zilele noastre, tot mai multe cupluri aleg să trăiască în concubinaj, renunțând la căsătorie. Acest tip de relație, deși poate fi la fel de solid și stabil ca o căsnicie, nu beneficiază de aceleași protecții legale. În acest articol, vom explora drepturile persoanelor care trăiesc în concubinaj, cu accent pe partajul bunurilor și drepturile de moștenire.
Ce spune Codul Civil despre concubinaj
În România, relațiile de concubinaj nu sunt reglementate de Codul Civil sau de alte acte normative specifice. Deși termenul de „concubinaj” apare în diverse contexte legale, acestea nu conferă partenerilor de concubinaj drepturi similare celor ale soților. România este una dintre puținele țări membre ale Uniunii Europene care nu recunoaște legal parteneriatele civile între persoane de același sex sau de sex opus.
Mai mult decât atât, chiar și parteneriatele civile încheiate sau contractate în străinătate nu sunt recunoscute pe teritoriul României, astfel că nu produc efecte juridice. Aceasta înseamnă că un concubin nu poate moșteni automat pe celălalt, iar drepturile financiare în caz de deces sau separare sunt mult mai restrânse decât în cazul căsătoriilor.
Drepturile la moștenire în lipsa căsătoriei
Legea moștenirii reglementează, în mod clar, drepturile persoanelor care sunt soți sau rude legale ale defunctului. Moștenirea legală poate fi acordată descendenților, ascendenților și colateralilor, precum și soțului supraviețuitor. În schimb, concubinul nu beneficiază de niciun drept legal de moștenire.
Singura modalitate în care un concubin poate moșteni pe celălalt este prin testament. Totuși, în acest caz, nu este lipsit de riscuri, deoarece legea prevede existența „rezervelor succesionale” – o parte din averea defunctului trebuie să ajungă la anumite rude, chiar dacă testamentul prevede altfel. Dacă decedatul a lăsat bunuri în favoarea concubinului, iar acelea intră în conflict cu rezerva succesorală a copiilor sau părinților săi, concubinul poate rămâne doar cu partea din moștenire care nu afectează acele rezerve.
De asemenea, în cazul unui copil născut în concubinaj, acestuia i se recunoaște același drept de moștenire ca unui copil născut din căsătorie. Astfel, copilul va moșteni tatăl în aceleași condiții ca și ceilalți copii, chiar dacă tatăl era căsătorit cu o altă persoană.
Partajul bunurilor în concubinaj
Deosebirea între căsătorie și concubinaj apare și în ceea ce privește regimul de proprietate. În cazul căsătoriei, bunurile dobândite în timpul acesteia sunt comune, conform regimului comunității de bunuri. Însă, în cazul concubinajului, bunurile sunt considerate a fi exclusiv proprietatea celui care le-a dobândit, cu excepția cazului în care ambii concubini au contribuit în mod semnificativ la dobândirea unui bun.
Dacă un concubin dorește să împartă un bun dobândit în timpul relației, poate solicita partajul, iar fiecare va deveni proprietar exclusiv al unei părți a acelui bun. De asemenea, dacă un bun nu poate fi împărțit fizic, unul dintre concubini poate primi o sumă de bani echivalentă valorii părții celuilalt. Totuși, este important de menționat că, în multe cazuri, partajul poate fi un proces complicat, mai ales atunci când bunul în cauză a fost achiziționat cu ajutorul unui credit ipotecar sau în mod disproporționat de către unul dintre concubini.
