Geta Roman
În condițiile lipsurilor acute din Sănătate, sunt medici în țară care își fac meseria cu pasiune, respectându-și pacienții și făcând tot ce le stă în putință pentru a-i salva. Conf. dr. Horațiu Moldovan, chirurg cardiovascular la Institutul de Cardiologie „C.C. Iliescu” din București, vorbește despre cât de greu se descurcă medicii care tratează afecțiuni grave ale inimii și ce ar fi de făcut pentru a împărți mai bine banii care se strâng la fondul de sănătate.
Care sunt particularitățile țării noastre atunci când discutăm despre boli de inimă?
Bolile cardiovasculare reprezintă, și în lume, și în Romania, prima cauză de mortalitate. Suntem la fel de afectați ca și cetățenii celorlalte state europene dezvoltate. Sistemul nostru sanitar însă este mult mai primitiv decât majoritatea celor europene, ceea ce face ca mortalitatea prin boli cardiovasculare să fie mult mai mare. Problemele încep de la necunoașterea numărului real de pacienți din această categorie, deoarece în țara noastră nu există registre naționale de sănătate. Accesul la diagnostic e limitat atât în mediul rural, cât și în mediul urban, inclusiv în București.
Banii scad de la an la an
Cauza principală este economică, dată fiind subfinanțarea severă a centrelor de excelență în cardiologie și chirurgie cardiovasculară. Programul național pentru boli cardiovasculare este într-o permanentă reducere în ultimii ani. Din 2008 în 2013 s-a redus de aproximativ trei ori. A doua categorie de cauze este reprezentată de managementul deficitar în acest domeniu. Spre exemplu, în Bucuresti există patru centre de excelență de cardiologie și chirurgie cardiovasculară, toate cu profil de urgență, dar numai unul (Institutul „C. C. Iliescu”) primește și rezolvă urgențe cardiovasculare chirurgicale majore. În ciuda demersurilor repetate, nimeni nu poate să determine și celelalte centre să se achite de această obligație legală, motivele fiind absolut subiective.
Cum îți dai seama că ai o problemă cardiacă și ce ar trebui să faci?
Bolile de inima se depistează prin programe preventive. În general, medicii de familie sunt cei care îndrumă pacienții la cardiolog. Excepție fac desigur urgențele care ajung direct la spital prin serviciile de ambulanță și SMURD. Este de remarcat dezvoltarea deosebită a acestor servicii prespitalicești, ceea ce a făcut ca un număr din ce în ce mai mare de pacienți cu probleme cardiovasculare să ajungă la spitale. Problema apare în spital, deoarece acestea nu sunt pregătite pentru a prelua și rezolva decât o mică parte dintre pacienții care au neaparată nevoie. Prioritizarea lor este dificilă și nu poate fi făcută obiectiv, de cele mai multe ori.
În spital acești pacienti necesită diagnostic tehnologizat (echocardiografie de performanță, tomografie computerizată și coronarografie). Sunt lipsuri mari în primul rând în aprovizionarea cu medicamente și consumabile, dar și cu aparatură performantă și, nu în ultimul rând, cu personal calificat. Pentru a face o coronarografie un pacient, dacă nu este adus de ambulanță cu infarct acut, așteaptă între 30 și 60 de zile. Deoarece numărul de coronarografii pe lună este de patru ori mai mic decât necesarul, iar numărul de proceduri intervenționale coronariene (implantări de STENT) este de 10 ori mai mic decât necesarul (la „C. C. Iliescu”)! Fără a avea date precise din celelalte centre, estimez că situația de la „C. C. Iliescu” este cea mai bună din țară.
Luni de zile
pe lista de așteptare
Care este în acest moment accesul la operații pe cord pentru români, cât sunt listele de așteptare?
Pacienții care au nevoie de intervenții chirurgicale cardiace așteaptă aproximativ trei luni. Excepție fac marile urgențe, cărora li se asigură o prioritate indiscutabilă. Acest interval de timp este foarte lung pentru patologia de care vorbim și pentru unii dintre ei este prea lung… În România se estimează a fi necesare 20.000 de intervenții chirurgicale pe cord deschis pe an. Se fac cu greu 3.500! Dintre acestea 800 se fac la „C. C. Iliescu”. Acest institut este foarte bine dotat atât cu aparatură, cât și cu personal calificat și chiar foarte calificat. Lipsa suportului economic pentru medicamente și consumabile face ca sectoarele cele mai calde, chirurgia cardiacă și cardiologia intervențională să „semișomeze”, cu sute de pacienți pe listele de așteptare. În patru săli de chirurgie cardiacă, complet utilate, se fac trei operații pe zi în loc de opt (nici măcar una pe sală!). Un medic primar de chirurgie cardiacă foarte calificat, aflat la apogeul carierei lui, poate opera unu-doi pacienți pe săptămână, desi îl așteaptă câteva zeci…
CARTE DE VIZITĂ
Conf. dr. Horațiu Moldovan,
Doctor în științe medicale, medic
primar chirurgie cardiovasculară
^ S-a născut pe 30. 11. 1962, în București
^ A urmat Colegiul Național „Sf. Sava” și
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București
^ Șef secție 1 Chirurgie Cardiovasculară
la Institutul „C.C. Iliescu” din București
^ AFSA Chirurgie Cardiovasculară și Toracică CHU Rangueil Toulouse, Franța (1994-1997)
^ A urmat stagii de specializare în Marea Britanie, Germania și SUA
^ Membru Corespondent al Academiei de Știinte Medicale din România, Membru al Societății Europene de Chirurgie Cardiotoracică (EACTS) etc.
^ „Nimeni nu a făcut reformă”
Dacă totul ar fi posibil, ce ați face în sistemul de sănătate din România?
Trebuie făcută reforma! Este o formulare care s-a demonetizat. Toți și-au propus, dar nimeni nu a realizat-o. E foarte greu. Fiecare trebuie să facă ceea ce trebuie să facă, nu ceea ce vrea el, după bunul plac. Sistemul este o sumă de instituții, nu feuda fiecăruia dintre noi. Spitalele neperformante trebuie închise. Cele care produc rezultate, susținute finanaciar. Medicii neperformanți trebuie reorientați sau chiar disponibilizați. Cei cu adevarăt valoroși, capabili să rezolve situații reale și complexe, trebuie motivați la nivelul efortului pe care îl fac, al rezultatelor pe care le obțin și, nu în cele din urmă, al calificării lor. Din păcate fondurile, deși puține, se administrează ineficient. O parte din bani sunt sifonați prin firme private de servicii medicale. Medicamentele și consumabilele achiziționate de la diverși furnizori sunt plătite semnificativ mai scump de spitalele publice comparativ cu cele private.
„Fiecare pacient, fiecare operație este o experiență aproape unică, irepetabilă, deoarece între pacientul care își încredințează viața și chirurgul care își asumă operația este inevitabil o intersecție între două destine umane. În aceasta constă până la urmă, farmecul și inefabilul profesiei noastre”.
Conf. dr. Horațiu Moldovan
