Existenţa unei boli cronice renale la un individ înseamnă că rinichii acestuia nu mai funcţionează normal de o perioadă mai lungă de timp. În mod obişnuit, rinichii îndepărtează reziduurile toxice din sânge.
De asemenea, ei ajută la menţinerea balanţei dintre fluidele şi sărurile din organism, denumite electroliţi. Reziduurile şi fluidele din organism aflate în exces sunt eliminate sub forma urinei. Atunci când rinichii sunt deterioraţi, reziduurile se adună în organism şi produc o stare de rău.
Fiecare rinichi are aproximativ un milion de filtre mici, denumite nefroni
Atunci când nefronii sunt deterioraţi şi nu mai funcţioneaza, cei rămaşi sănătoşi preiau şi funcţia acestora. Dacă deteriorarea continua, din ce in ce mai mulţi nefroni devin nefuncţionali până la momentul în care rinichiul nu îşi mai poate îndeplini funcţia.
,,Diverse studii au arătat că afecţiunile renale cronice reprezintă un factor de risc independent pentru mortalitatea de orice cauză şi mortalitatea cardiovasculară în populaţia cu risc crescut, precum şi pentru apariţia infarctului miocardic. Mecanismul acestei asocieri nu este pe deplin elucidate dar, o explicaţie posibilă poate fi faptul că o reducere a funcţiei renale poate fi asociată cu alţi factori de risc (cum ar fi modificările de coagulare, de profil lipidic, disfuncţia endoteliului vascular, homocisteina, prezenţa anemiei şi inflamatia. Pe de altă parte, insuficienţa renală poate fi urmarea unei afecţiuni cardiovasculare cronice, aşa cum este hipertensiunea arterială.
De asemenea, se consideră că prezenţa insuficientei renale exacerbează efectul factorilor de risc cardiovascular, promavând astfel procesul de ateroscleroză, spune medicul cardiolog Luminiţa Iliuţă.
Simptome
Majoritatea indivizilor care dezvoltă boală renală cronică nu au iniţial simptome. Acest fapt este cunoscut ca faza silenţioasă a bolii.
Odataă cu deteriorarea masivă a funcţiei renale pot să apară:
– cantitate de urina eliminată/zi mai mică decât în mod normal
– edeme (acumularea de lichide în interiorul ţesuturilor)
– oboseală
– scăderea apetitului sau scăderi inexplicabile în greutate
– greaţă, vărsături
– somnolenţă sau insomnii
– dureri de cap)sau scăderea capacităţii de concentrare.
Prevalența ridicată și subdiagnosticarea afecțiunilor cronice de rinichi în România ar trebui să ridice un mare semn de întrebare legat de importanţa pe care o dăm prevenției și diagnosticării precoce a acestor boli. Gravitatea este cu atât mai mare, în condiţiile în care bolile cronice de rinichi nu vin singure, ci sunt interconectate cu afecțiuni, precum diabetul zaharat şi bolile cardiovasculare, devenind astfel o ameninţare reală pentru sănătatea publică.
,,Situaţia bolilor cronice de rinichi este una îngrijorătoare. În România se înregistrează un ritm prea rapid de creştere a numărului bolnavilor de rinichi ce sunt trataţi prin dializă, în comparaţie cu alte ţări europene. Românii trebuie să conștientizeze faptul că a avea grijă de rinichii noștri trebuie să fie o prioritate pentru fiecare dintre noi. Punctele esenţiale pentru prevenirea şi tratarea cu succes a bolilor de rinichi îl constituie diagnosticarea şi tratarea timpurie. Consecinţele ignorării bolilor cronice de rinichi sunt extrem de grave. Reducerea progresivă a capacităţii funcţionale a rinichiului duce, în final, la necesitatea dializei sau chiar a transplantului renal ”, a declarat prof.univ. dr. Mihai Voiculescu, șef Clinica de Nefrologie și Medicină Internă, Institutul Clinic Fundeni.
Factori de risc
Specialiştii avertizează că pacienţii care suferă de hipertensiune arterială şi/sau de diabet zaharat prezintă un risc mult mai mare de a dezvolta boala cronică de rinichi, decât persoanele care sunt sănătoase.
Alţi factori de risc ce trebuie luaţi în considerare sunt: obezitatea, fumatul, vârsta de peste 50 de ani, istoricul familial de boli de rinichi, hipertensiunea sau diabetul zaharat. Testul de screening este o prioritate la pacienţii cu risc ridicat de a dezvolta boli cronice de rinchi. Alte teste pentru depistarea timpurie a bolilor cronice de rinichi sunt determinarea creatininei în sânge, calcularea ratei de filtrare glomerulară şi determinarea albuminei din urină.
