Persoane cu afecţiuni psihice pot avea reacţii imprevizibile în anumite situaţii, chiar dacă anterior au părut perfect normale, iar când se produce un eveniment dramatic, se vorbeşte de antecedentele „făptuitorului” şi se pune întrebarea „cine se face vinovat”, spune medicul psihiatru Rodica Năstase.
Medicul primar psihiatru Rodica Năstase, şef de clinică la Spitalul „Alexandru Obregia” din Capitală, cercetător în domeniu, a declarat duminică, pentru MEDIAFAX, că psihiatria este specialitatea medicală considerată un adevărat nisip mişcător, iar pacientul cu afecţiuni din această sferă trebuie supravegheat şi monitorizat continuu, pentru că el poate părea celor din jur „perfect normal”, dar peste o oră, o zi, o săptămână, o lună, un an, ar putea avea manifestări cu efecte dramatice, cum a fost cazul copilotului avionului Germanwings prăbuşit marţi în Alpii francezi.
Medicul Rodica Năstase a spus că abia după producerea unui eveniment dramatic se vorbeşte despre antecedente psihiatrice ale „făptuitorului” şi automat apare întrebarea „cine se face vinovat”, dacă medicii ar fi putut preveni, dacă familia a observat anumite comportamente.
„Ce vină au medicii care l-au tratat pe bărbatul care şi-a ucis copiii sau soţia, ori pentru bărbatul care a doborât un avion cu pasageri? Puţini sunt cei care acceptă că medicii curanţi ai respectivilor făptuitori au explicat pacienţilor la externarea din spital că tratamentul trebuie continuat sub supravegherea şi monitorizarea unui specialist din ambulatoriu şi că, după întreruperea tratamentului după luni sau ani, pacientul trebuie vizitat de psihiatri, pentru că recăderile pot surveni oricând, în funcţie de o multitudine de factori, sociali, economici, politici sau genetici. Nu pot fi învinuiţi nici cei din familie sau comunitate că nu recunosc semnele clinice ale unei recăderi, ca în cazul prietenei copilotului de la Germanwings. Ei nu au pregătirea profesională pentru acest lucru şi de obicei se retrag din relaţia respectivă. Dar cei care au în familie astfel de cazuri, trebuie să ştie să observe rapid orice schimbare de comportament”, a adăugat medicul psihiatru.
Rodica Năstase a precizat că orice depresie, chiar uşoară sau medie, apărută într-un anumit context, se poate agrava la un moment dat, la unele persoane cu tulburări psihice poate apărea ideea că vine sfârşitul lumii şi crede că îşi „apără” familia ucigând-o.
„De exemplu, un episod paranoid poate evolua spre psihoză paranoidă în funcţie de o mulţime de factori. Orice depresie, chiar uşoară sau medie, apărută într-un context inteligibil, cum ar fi că a murit cineva, chiar şi animalul de companie, sau că a ajuns şomer, se poate agrava, acutiza la un moment dat. La absolut oricine poate apărea ideea de culpabilizare, iar pacienţii să nu găsească altă ieşire decât suicidul, sau poate apărea ideea de prejudiciu de tip catastrofic, că vine sfârşitul lumii, la care pacientul preferă să-şi apere familia ucigând-o”, a mai spus Rodica Năstase.
Medicul a adăugat că, în cazul unor pacienţi cu afecţiuni psihice, poate apărea şi impulsul de a ucide, dând ca exemplu cazul unui bărbat care şi-a omorât soţia în baie, pentru că „o considera agent KGB” şi a unui pacient care şi-a căsăpit vecinul pentru că el credea că „îl iradiază prin calorifer”.
„Bolnavii nu spun la internare toate antecedentele, intenţionat sau din neştiinţă, dar de regulă sunt situaţii multiple de tumori celebrale incipiente sau sindroame psihopatologice care nu pot fi diagnosticate etiologic, fără investigaţii complete. Tot aici, ca exemplu demenţele, pot apărea raptusuri de heteroagresivitate sau de homicid, adică pacientului îi vine să omoare pe cineva. Am primit un caz de la Institutul de Medicină Legală, al unui bărbat care şi-a ucis soţia în baie pentru că o considera agent KGB sau alt pacient cronic care şi-a căsăpit vecinul, considerând că acesta îl iradiază prin calorifer. Aceste stări sunt mai frecvente la toxicomani, dar apar şi în cazul altor tulburări psihice”, a adăugat Rodica Năstase.
Şeful de clinică de la Spitalul „Alexandru Obregia” susţine că în cazul pacienţilor cu afecţiuni psihice sunt necesare, cu atât mai mult, monitorizarea şi supravegherea continuă, ceea ce în actualul sistem nu poate fi realizat, din cauza finanţării scăzute a serviciilor ambulatorii, dar şi a lipsei educaţiei sanitare în domeniul psihiatriei, care ar trebui şi ea finanţată de la buget.
„Nu vreau să spun că toţi românii trebuie să fie psihiatri şi nici nu cred că este corect ca oricine să se pronunţe asupra unor cazuri care apar la televiziune. Este necesar ca oamenii să ştie să observe aceste manifestări şi să anunţe specialiştii”, a spus Rodica Năstase, precizând că oamenii trebuie să ştie să se apere şi, totodată, să apere persoanele cu afecţiuni psihice de ele însele.
Medicul a arătat că, în primul rând, ar fi necesar ca durata medie de spitalizare finanţată de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să nu fie de 14 zile, ci mult mai mare.
„Astfel, pacientul ar beneficia de tratament strict supravegheat, măcar o lună de zile. În acest interval, pacientul ar avea timp mai mult să înveţe ce este necesar, de ce este necesar tratamentul de întreţinere şi la ce riscuri se expune pe el şi pe ceilalţi dacă îl întrerupe. Ei ar putea învăţa mai temeinic de ce este necesar să-şi implementeze un anumit stil de viaţă, fără nopţi pierdute, fără alcool, fără droguri”, a adăugat Rodica Năstase.
În al doilea rând, nu ar trebui să existe diagnostice excluse de la gratuităţi, pentru că orice boală psihiatrică, oricât de minoră ar părea la debut, poate evolua imprevizibil spre agravare. Rodica Năstase a precizat că, tot la acest punct, trebuie subliniate cazurile fără asigurare medicală, din ce în ce mai multe, care nu-şi pot permite continuarea tratamentului.
În al treilea rând, există o problemă în faptul că, în prezent, nimeni nu are obligaţia de a monitoriza pacienţii externaţi din spital, de a urmări dacă au şi iau medicamentele, dacă au condiţii normale de viaţă acasă, a mai spus Rodica Năstase, precizând că sistemul de monitorizare ambulatoriu este zero.
„Toate cabinetele medicale de psihiatrie ambulatorii care au contract cu CNAS sunt privatizate. Este cea mai mare greşeală a sistemului că au fost desfiinţate policlinicile de stat. S-ar fi degrevat spitalele şi în teritoriu puteau fi acoperite nevoile bolnavilor. În plus, absolvenţii cu specialitatea luată ar avea un loc de muncă şi nu ar pleca. În toate cazurile medii sau grave, pacientul se adresează spitalelor de stat. Spitalul «Alexandru Obreja» din Capitală are condiţii medicale la cele mai înalte standarde, în schimb finanţarea este insuficientă, ar trebui finanţate de rutină toate investigaţiile de biochimie, cum ar fi, de exemplu, depistarea hapatitei C, B, HIV, computer tomograf celebral, acestea să fie analizele uzuale”, a adăugat medicul.
Rodica Năstase a mai spus că un al patrulea punct ar fi acela că serviciile medicale sunt diferenţiate în funcţie de spital, iar la Spitalul „Alexandru Obregia” ajung toate cazurile, de aceea costurile sunt mai mari.
„Majoritatea pacienţilor au comorbidităţi somatice pentru care necesită costuri în plus. De exemplu, un tratament anticoagulant sau antidiabetic nu poate fi întrerupt şi trebuie administrat prin farmacia spitalului de psihiatrie, pentru că pacientul este internat aici, dar acest spital nu poate da reţete. Din acest motiv, managementul spitalului a constituit o comisie a medicamentului, încă de acum patru ani, care avizează aceste tipuri de medicamente bolnavilor internaţi, încercând cu greu să se încadreze în bugetul alocal. În concluzie, spitalele monospecialitate ar trebui să aibă contracte personalizate cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, să se ţină cont de nivelul de clasificare şi unicitatea serviciilor în bugetul alocat. Ministerul Sănătăţii şi comisiile de specialitate ar trebui să colaboreze în vederea implementării unui sistem de monitorizare şi abordare a pacientului psihic şi să asume responsabilitatea în cazul unei asigurări de malpraxis. CNAS ar trebui să bugeteze cazul rezolvat în funcţie de obligativitatea de a fi efectuat, un nivel obligatoriu de investigaţii pentru hepatite B şi C, HIV şi computer tomograf cerebral”, a mai spus medicul.
Copilotul Andreas Lubitz, în vârstă de 27 de ani, este suspectat că a provocat intenţionat prăbuşirea avionului Germanwings, marţi, într-o regiune muntoasă din sudul Franţei. Procurorul din Marsilia a declarat că Lubitz a refuzat să-i dechidă uşa pilotului şi a acţionat butonul de coborâre a aeronavei, ceea ce poate fi interpretat drept o intenţie de a distruge acest avion.
Potrivit cotidianului german Welt am Sonntag, anchetatorii au descoperit la domiciliul lui Lubitz „numeroase medicamente” pentru tratarea „bolilor psihice”. Tânărul, care suferea de o „depresie gravă”, ar fi fost la „mai mulţi neurologi şi psihiatri”.
Publicaţia germană Bild am Sonntag a relatată că anchetatorii au găsit dovezi că Andreas Lubitz se temea că îşi va pierde vederea din cauza unei aparente dezlipiri de retină. Totuşi, nu este clar dacă această problemă avea o cauză organică sau psihosomatică, devreme ce există probleme fizice provocate sau agravate de factorii posihologici precum stresul.
