Din cuprinsul articolului
O mamă din Gateshead, Marea Britanie, trăiește cu durerea de a-și fi pierdut fiica din cauza unui cancer osos rar, nediagnosticat la timp, în ciuda semnelor evidente că starea adolescentei se înrăutățea. Povestea lui Megan Kelly, o tânără „frumoasă, bună și amuzantă”, este nu doar un omagiu adus curajului ei, ci și un apel urgent pentru mai multă vigilență medicală și finanțare a cercetării în oncologia pediatrică.
Simptome ignorate și o etichetă dureroasă: „părinte nevrotic”
Jane Kelly, mama lui Megan, își amintește începutul calvarului: în septembrie 2017, pe când Megan avea doar 16 ani, a apărut primul semn că „ceva nu era în regulă” – un virus care a persistat neobișnuit de mult. De atunci, au urmat luni întregi de infecții urinare, lipsă de energie, hipotermie și episoade repetate de boală, toate trecute cu vederea sau atribuite unor afecțiuni comune precum febra glandulară.
„Am fost tratată ca un părinte nevrotic”, spune Jane. „Am insistat că nu e normal ce se întâmplă, dar am fost privită cu suspiciune de către medici.”
Această invalidare a instinctului matern este cu atât mai tragică cu cât Jane însăși fusese diagnosticată cu limfom Hodgkin la vârsta de 32 de ani și a recunoscut multe dintre simptome în suferința fiicei sale, notează DailyMail.
Un diagnostic devastator, venit prea târziu
Abia în iunie 2019, după ce un medic de familie atent a identificat o masă suspectă în zona rinichiului, Megan a fost trimisă pentru investigații mai amănunțite. Diagnosticul final a fost cutremurător: sarcom Ewing în stadiul 4, cu metastaze la plămâni și ganglioni limfatici.
Sarcomul Ewing este un cancer rar, care afectează oasele și țesuturile moi din jurul acestora, apărând cel mai frecvent la adolescenți și adulți tineri. Fiind o boală agresivă, diagnosticul precoce este crucial pentru supraviețuire, dar simptomele sale (durere, oboseală, febră, infecții recurente) pot fi confundate cu afecțiuni mult mai benigne.
Megan a început un tratament intens cu chimioterapie și a suferit o operație majoră pentru extirparea rinichiului afectat. În iunie 2020, medicii au declarat-o în remisie, dar au avertizat că, în cazul unei recidive, opțiunile de tratament erau limitate.
Un destin frânt prea devreme
Doar câteva luni mai târziu, în august 2020, o scanare de rutină a confirmat revenirea cancerului. Megan a primit vestea cu o seninătate care i-a uimit chiar și pe cei apropiați. „Sunt pregătită”, i-a spus mamei sale, după ce a aflat că mai are cel mult un an de trăit.
În ciuda unui nou regim de chimioterapie cu doze mici, boala a progresat rapid. Pe 9 decembrie 2020, Megan a murit acasă, înconjurată de cei dragi.
După moartea fiicei sale, Jane Kelly s-a dedicat strângerii de fonduri pentru cercetarea cancerului pediatric. Până acum, a donat peste 26.000 de lire sterline către Institutul de Cercetare a Cancerului, susținând studii clinice esențiale pentru dezvoltarea de tratamente mai eficiente și mai blânde pentru copiii bolnavi de cancer.
„Tratamentul pentru cancerul la copii este dur și învechit. Avem nevoie urgentă de opțiuni personalizate, mai puțin toxice și cu șanse reale de supraviețuire pe termen lung”, afirmă Jane.
Subfinanțarea oncologiei pediatrice – o problemă globală
Statisticile arată că, în ciuda impactului emoțional și social devastator, cancerul la copii primește o fracțiune din fondurile alocate cercetării în oncologie. Acest lucru se datorează, în parte, numărului mai mic de cazuri comparativ cu adulții, dar și complexității formelor rare și agresive de cancer care afectează copiii.
Sarcomul Ewing, de exemplu, reprezintă mai puțin de 1% din toate cancerele, dar rata de supraviețuire în stadiile avansate rămâne sub 30%, în ciuda decadelor de cercetare.
Jane Kelly spune că motivația ei zilnică vine din dorința de a păstra vie memoria fiicei sale:
„Era atât de curajoasă, atât de pozitivă. Nu s-a plâns niciodată. Se gândea la alții, chiar și când știa că timpul îi e limitat.”
„Pot doar să sper că ar fi incredibil de mândră de ceea ce facem în numele ei.”
