Din cuprinsul articolului
Prima zi de concediu medical plătită pentru pacienții cu scleroză multiplă înseamnă, de fapt, o taxă pentru boală. Află provocările bolilor cronice și cum sistemul penalizează pacienții.
Scleroza multiplă (SM) este o boală cronică neurologică care nu face excepții și nu poate fi ignorată. Pentru pacienții cu SM, fiecare zi de tratament sau evaluare medicală implică un cost real, nu doar fizic, ci și financiar.
Adriana Mocan, pacient cu scleroză multiplă și președinte al Asociației Willness- Educație și Inovare în Scleroza Multiplă, împărtășește experiența sa personală și realitatea dificilă cu care se confruntă pacienții cu boli cronice în România.
Prima zi de concediu medical: o taxă ascunsă pentru pacienți
Începând cu 1 februarie, prima zi de concediu medical este plătită de pacient. Pentru bolile cronice și neurodegenerative, acest lucru înseamnă o povară suplimentară. Tratamentul pentru SM nu este opțional și nu poate fi obținut rapid:
- Rețeta este emisă doar de medicul specialist din centrele de SM, concentrate în marile orașe.
- Tratamentul se ridică exclusiv de la farmacia spitalului, cu circuit închis.
- O vizită pentru tratament poate dura 4–5 ore, în scenariul optimist.
Aceste condiții fac ca fiecare zi de tratament să devină o zi de concediu medical, afectând pacienții care încearcă să rămână activi profesional.
Costurile nevăzute ale bolii
Un pacient activ poate ajunge la 8–10 zile de concediu medical pe an doar pentru tratamente, RMN-uri, analize și episoade de fatigabilitate. La un venit mediu, prima zi plătită direct de pacient înseamnă 2.000–2.500 lei anual.
Această „taxă pe boală” nu reprezintă o economie semnificativă pentru stat, ci o penalizare constantă pentru pacienți care încearcă să trăiască activ.
„Calculul real, din viața unui pacient activ Să luăm un scenariu realist pentru un pacient cu SM care reușește să muncească:
- 4 zile/an pentru ridicarea tratamentului
- 2–3 zile/an pentru RMN-uri și analize
- 2–3 zile/an în pusee sau episoade severe de fatigabilitate
Ajungem ușor la 8–10 concedii medicale pe an. Cu un venit mediu, asta înseamnă: 2.000–2.500 lei/an plătiți direct de pacient doar pentru „prima zi”. Pentru stat, este o economie marginală. Pentru pacient, este o penalizare constantă pentru faptul că încearcă să rămână activ”, arată președinta Asociației Willness, într-o postare pe Facebook.
Fatigabilitatea: un simptom invalidant ignorat de sistem
Fatigabilitatea este un simptom major al SM, care nu trece cu odihnă și nu poate fi rezolvat prin voință. Forțarea corpului în perioadele de oboseală severă:
- Crește riscul de puseu.
- Reduce capacitatea de recuperare.
- Accelerază acumularea dizabilității.
„În SM, ce pierzi funcțional nu se recuperează. Se adaugă.Concediul medical, în acest context, nu este confort. Este management de boală”, explică Adriana Mocanu.
Impactul politicilor asupra pacienților
Programul MONITOR a redus anterior fricțiunea în accesul la tratament, dar slăbirea lui a adus din nou întârzieri și incertitudine.
În paralel, discuțiile despre coplata pentru tratamentele oncologice sau tăierile de protecție pentru handicap și pensiile de boală accentuează povara financiară a bolilor grave.
Pentru pacienții cu boli cronice, taxarea zilei de concediu medical, dificultățile în accesul la tratament și costurile directe nu reprezintă responsabilizare sau eficiență. Ele scurtează drumul spre dizabilitate și transformă boala într-o povară financiară constantă.
Așa cum afirmă Adriana Mocan:
„Taxa pe boală este, pentru mulți pacienți cronici, expresul spre … Rai.”
