Datorită bogăţiei de constituenţi, morcovul are proprietăţi multiple. Se foloseşte ca tonic, antianemic (sporind numărul de globule roşii), remineralizant, întăreşte imunitatea, este un important factor de creştere, antiputrid şi cicatrizant gastric, depurativ, fluidifiant biliar, pectoral, diuretic, cicatrizant al rănilor.
Morcovii conţin 80% apă, protide numai 1% şi hidraţi de carbon 6%. La 100 g de plantă comestibilă, conţinutul de săruri şi de vitamine este următorul: 35 mg de sodiu, 235 mg de potasiu, 30 mg de calciu, 25 mg de fosfor, 0,7 mg de fier, mangan, vitamina A 1120 U.I., 0,05 mg de vitamina B1 şi tot atâta de B2, 1 mg de niacină, 7 mg de vitamina C, mici cantităţi de vitamina K, Mg, S, Cu şi brom, precum şi de uleiuri volatile, de asparagină şi de duacarină. Valoarea energetică este de 30 kcal la 100 g de morcov, din care se absoarbe 93%.
Trebuie să țineți cont însă că cele mai importante vitamine, carotenul şi mineralele – potasiu, iod, fosfor, fier – sunt conţinute în morcovi în cantităţi mari, chiar sub coaja subţire.
Dacă morcovii sunt proaspăţi, este suficient să fie bine spălaţi şi nu curăţaţi de coajă. Dacă morcovii au coaja închisă la culoare, uscată, cu pete negre sau zone moi, cel mai probabil sunt vechi şi este mai bine să nu fie consumaţi.
Se recomandă consumul morcovilor cruzi la prânz şi la cină. Cea mai indicată este prepararea morcovilor la abur, aceasta fiind cea mai bună metodă de a le păstra carotenul. Morcovii se fierb într-o cantitate redusă de apă, într-un recipient acoperit, la foc mic până se înmoaie.
Se pot şi înăbuşi în puţină grăsime pentru a fi consumaţi ca atare sau ca garnitură la friptură. Consumul de morcovi nu este recomandat persoanelor care suferă de gastrită sau ulcer.
