Consumul pe o perioadă îndelungată a unor mici cantități de litiu poate reduce riscul de apariție a bolii Alzheimer și a altor forme de demență, însă numai dacă doza nu este una foarte scăzută, conform unui studiu care a analizat nivelurile acestui element în apa potabilă din Danemarca, citat de Reuters. Pe de altă parte, însă, o cantitate nepotrivită poate spori riscul de a dezvolta această afecțiune, atrag atenția oamenii de știință în jurnalul JAMA Psychiatry.
Litiul, utilizat de ani în șir în producția medicamentelor administrate pentru tratarea depresiei și a tulburării bipolare este un element chimic prezent în mod natural în apa potabilă din Danemarca, însă nivelurile variază în funcție de locație.
Echipa de cercetători a comparat cantitatea de litiu estimată în apa potabilă din 275 de orașe cu ratele demenței, inclusiv a bolii Alzheimer, din respectivele zone.
Locuitorii care fuseseră diagnosticați cu demență între anii 1995 și 2013 consumau niveluri mai mici de litiu în comparație cu persoanele care aveau un nivel mai mare al acestui element în apa potabilă. Însă, a fost observat un nivel mediu de consum asociat unui risc de demență crescut sau neschimbat.
În comparație cu persoanele a căror apă potabilă conținea între 2 și 5 micrograme de litiu pe litru, nivel care a servit drept referință, rata de demență a fost cu 22% mai mare atunci când apa avea o concentrație de 5 până la 10 micrograme.
Nivelurile între 10,1 până la 15 micrograme nu au avut niciun efect asupra acestui risc.
Însă, în cazul nivelurilor între 15,1 și 27 micrograme pe litru riscul de demență a părut să scadă cu 17% în comparație cu zonele în care nivelurile au fost între 2 și 5 micrograme.
Oamenii de știință care au realizat acest studiu, conduși de dr. Lars Vedel Kessing de la Universitatea din Copenhaga, au atras atenția că ”nu se poate exclude faptul că alți factori neobservați, din mediul înconjurător sau din domeniul asistenței sociale ar putea influența negativ asocierea dintre expunerea la litiu și rata de demență”.
