Din cuprinsul articolului
Nu-ți convine, pleacă!” sau „Nimeni nu e de neînlocuit!”. Asta aud, adesea, angajații atunci când îndrăznesc să își manifeste nemulțumirile. Din teama de a nu-și pierde slujba, acceptă abuzurile angajatorilor, stresul de la locul de muncă atingând cote maxime
Elena Oceanu
În România, din cauza apariției crizei financiare și a temerilor legate de stabilitatea locului de muncă, permisivitatea și gradul de suportabilitate al oamenilor au devenit foarte elastice. Astfel s-a creat un teren propice pe care unii angajatori au sădit sâmburi de hărțuire psihologică, de la cele mai simple forme, până la situații grave care generează stres și afectează sănătatea psihică a angajatului”, explică Monica Burcea, psiholog clinician, psihoterapeut.
Monica Burcea subliniază principalii factori de stres la locul de muncă:
Activitatea sub presiune. „Nu-ți convine, pleacă!” sau „Nimeni nu e de neînlocuit” par a fi principalele mesaje subliminale cu care angajatul face cunoștință atunci când are nenorocul să întâlnească un angajator cu comportament abuziv.
Programul de lucru și nerespectarea pauzelor de masă. Orele suplimentare neplătite, precum și inducerea ideii de a rămâne peste program „până se termină treaba” sunt factori de stres care afectează atât eficiența, cât și relațiile cu familia sau cu mediul social.
Constrângerea libertății personale. Imposibilitatea de a pleca în concediu în perioada dorită, frica de a lua zile libere atunci când are nevoie, teama că o sarcină ar putea atrage după sine pierderea locului de muncă (în cazul femeilor) sunt doar câteva aspecte ale constrângerilor psihologice care determină angajatul să recurgă la compromisuri în viața personală.
Lipsa de transparență. Angajatul are dreptul la informații ge nerale privitoare la situația economică a firmei, pre cum și a obiectivelor pe termen mediu și lung, la cunoașterea atribuțiilor menționate de fișa postului, precum și la obiectivele specifice funcției pe care o ocupă, obiective pe care le are de îndeplinit și de care se ține cont atunci când se calculează performanța. Lipsa acestor informații elementare și nedelimitarea clară a atribuțiilor constituie un alt factor de stres și generează disconfort, nesiguranță, lipsă de cursivitate în activitatea de zi cu zi.
Soluțiile propuse de psiholog:
Cunoașteți-vă drepturile! Lipsa de informare și teama de a acționa sunt principalele aspecte care încurajează angajatorul să-și continue comportamentul de exploatare.
Nu reacționați la agresivitate cu agresivitate! Spuneți-vă nemulțumirile diplomat, dar ferm, fără jigniri și amenințări!
Acordați atenție semnalelor timpurii ale unor posibile probleme de sănătate. Nu vă neglijați sănătatea indiferent cât de încărcat este programul. Amânarea sau autoamăgirea că va trece de la sine sunt principalii dușmani ai sănătății. Apelați la medicul responsabil cu medicina muncii sau medicul de familie, sunt primele persoane care vă ajută.
Găsiți echilibrul între implicare și detașare! Multe persoane pot fi de părere că stresul dispare de la sine. Sunt, însă, situații în care este necesară luarea unei decizii conștiente care să schimbe contextul și implicit să reducă factorii de stres. Astfel de hotărâri pot fi legate de alegerea de a schimba ceva în modul de viață sau de atitudinea pe care o aveți față de factorul stresor.
Alegerea de a pleca dintr-un mediu stresant sau de a semnaliza ceea ce vă nemulțumește înseamnă nu numai respect pentru propria persoană, dar mai ales față de cei dragi. Există viață după muncă! Vorbim aici de modalități de relaxare care destind, bucură, aduc plăcere.
