Din cuprinsul articolului
După o reală agitație, anul trecut, în jurul tabletelor de iodură de potasiu, prescrise de către medicul de familie și distribuite prin farmacii, peste subiect s-a așternut liniștea. Totuși, ar trebui să avem emdicamentele în casă, spune medicul endocrinolog dr. Ruxandra Dobrescu, pentru că nu putem considera că pericolul a trecut.
„Din păcate, cred că problema se va rezolva atunci când se vor liniști complet lucrurile în Ucraina. Între timp, informația respectivă este important s-o avem la îndemână”, spune dr. Dobrescu.
„Situația concretă cu care ne-am confruntat anul trecut, pericol care este încă prezent, este posibilitatea unui atac cu armă nucleară sau un accident nuclear, în condiții de atac armat. Pe de altă parte, există și în România centrală nucleară. Adică riscul unui accident nuclear, mic, este totuși prezent și ar trebui să fim conștienți de ce avem de făcut ca să ne protejăm. Este informație utilă oricum”, completează medicul.
Pacienții expuși riscului de cancer tiroidian
În cazul unui accident nuclear sau atac cu armă nucleară, iodul radioactiv care se eliberează în atmosferă intră în tiroidă și o expune, prin radiații ionizante, la un risc mai mare de cancer tiroidian. Aici intervine rolul pastilelor de iodură de potasiu, dacă sunt administrate în orele premergătoare expunerii la radiații.
„Pastiluța de iod conține o cantitate foarte-foarte mare de iod care inundă tiroida noastră, astfel încât în momentul în care ajungem să fim expuși iodului radioactiv, acesta nu are loc să pătrundă în tiroidă. Și în felul acesta tabletele de iodură de potasiu ne protejează tiroida de expunerea la radiații”, a explicat dr. Dobrescu.
„Balanța risc-beneficiu înclină clar în favoarea beneficiului la vârste tinere”
„Dacă ne apără de riscul de cancer tiroidian, cantitatea mare de iod nu ar putea, pe de altă parte, să vină cu alte riscuri?”, am vrut să știm, iar medicul explică de ce îi ajută aceste pastile pe pacienții tineri și de ce nu se recomandă pacienților mai în vârstă.
„În medicină nimic nu este 100% garantat și nimic nu este 100% perfect. Vorbim, ca peste tot în viață, de balanța risc-beneficiu. În condițiile unui risc important de iradiere a tiroidei, mai ales la persoane care prin vârstă sunt predispuse la riscul de cancer tiroidian – adică vorbim de copii, de adolescenți, femei gravide și femei care alăptează – riscul de a dezvolta cancer tiroidian în urma expunerii la radiații de acest gen este mult mai mare decât eventuale alte riscuri.
Pe de altă parte, la persoane mai în vârstă, care au deja, de exemplu, alte afecțiuni tiroidiene, o doză atât de mare de iod are posibilitatea de a declanșa niște efecte adverse importante, poate să inducă disfuncții tiroidiene. Pe de altă parte, la vârsta aceasta mai avansată, tiroida nu mai este atât de susceptibilă la radiațiile ionizante, adică riscul de cancer este mult-mult mai mic. Cum spuneam, balanța risc-beneficiu înclină clar în favoarea beneficiului la vârste tinere și mult mai mult în direcția riscului de efecte adverse la persoane de vârste mai avansate”, a precizat medicul.
Mulți pacienți, a confirmat dr. Ruxandra Dobrescu, vor să știe cum s-a stabilit limita de 40 ani până la care medicii recomandă administrarea iodurii de potasiu în cazul extrem aflat în discuție.
De ce ar trebui să avem pastilele în casă
„Eu am 40 de ani și un pic, asta înseamnă că nu vă mai interesează că eu fac cancer tiroidian?”, mă întreabă pacienții. E vorba, evident, de un continuum de risc. Practic riscul important de a dezvolta cancer tiroidian după iradiere este mare, cum spuneam, până spre 25-30 ani. Ca să fim siguri că preîntâmpinăm acest risc, a fost aleasă limita arbitrară de 40. Dincolo de acest prag se consideră că riscul este neglijabil. Așa s-a ajuns la vârsta de 40 ani”, a detaliat medicul.
Copiii, adolescenții, femeile însărcinate sau femeile care au în plan o sarcină, dar și femeile care alăptează, de principiu populația tânără, până în 40 ani, ar trebui să aibă în casă aceste tablete care se eliberează gratuit în farmacii, în baza prescripției de la medicul de familie (și pe care foarte mulți români le-au ridicat din farmacii), astfel încât în cazul unui accident să le poată înghiți imediat ce autoritățile fac anunțul.
„E o măsură de bază. Ar trebui să fie în casă pentru că, și în cazul improbabil al unui accident nuclear la o centrală nucleară, persoanele pe o rază de 100 km, să spunem, ar trebui să aibă pastilele în casă ca precauție; dacă le luăm sau nu le luăm, vom fi anunțați în momentul acela. Ideea este că ele sunt eficiente în orele dinaintea expunerii la norul radioactiv, astfel încât nu trebuie să ne bazăm pe faptul că dacă se întâmplă un eveniment nedorit noi vom avea timp să fim și anunțați, să mergem să le și ridicăm din farmacie și să le și înghițim. Deci ele trebuie să fie dispobile”, a conchis medicul.
