Cum poţi fi un pãrinte bun pentru copilul tãu?

Delia Bebi, specialist in sãnãtatea mintalã, a descris pentru Doctorul Zilei ce ar trebui sã facã, în mod specific, un pãrinte pentru a fi echilibrat în educarea copilului şi pentru a gestiona cât mai bine relaţia cu acesta.

In calitate de pãrinte, te simţi relaxat când copilul tãu este liniştit şi ascultãtor, însã lucrurile se complicã atunci când apar crizele lor de plâns, crizele de afect, negarea şi în general, emoţiile negative. În acest context, este nevoie ca pãrintele  sã aplice o disciplinã echilibratã şi calmã, fãrã a-şi pierde rãbdarea. Conteazã mult cum va face asta, pentru cã este un moment care va contribui la modul în care copilul devenit adult va avea autocontrol şi îşi va gestiona emoţiile constructiv.

Ce poţi face în mod concret?

1. Înlocuieşte clasicul “nu ai voie” cu un “da, în urmãtoarele condiţii”. “Da, poţi sã te uiţi la desene animate imediat dupã ce mãnânci” este un exemplu care poate înlocui cu succes interdicţia. Astfel, copilul poate percepe şi recompensa şi vor fi şanse mai mari sã fie cooperant. Dacã interdicţia “NU” se va comunica şi pe un ton autoritar, ca şi cum nu existã cale de compromis, copilul va fi şi mai reactiv în faţa pãrintelui.
2. Pune accent pe pozitiv. Comunicaţi ceea ce vã doriţi, formulând cerinţa într-o manierã conformã cu ce aveţi nevoie de la copil. “Am nevoie sã te speli pe dinţi înainte sã-ţi iei ghiozdanul şi sã pleci” în loc de “Nu mai pierde timpul şi grãbeşte-te sã nu întârzii la şcoalã.” De asemenea, amintiţi-vã sã lãudaţi eforturile copilului atunci când face bine o acţiune. Dacã de fiecare data când comunicaţi cu el ajungeţi sã-l criticaţi veţi fi asociat cu critica permanentã şi el va ajunge sã vã evite sau sã nu se simtã confortabil sã fie deschis cu dvs.
3. Implicaţi copilul în propria sa disciplinã. Este nevoie sã aveţi un dialog cu el care sã nu sune a pledoarie, ci sã fie o discuţie în care sã îi puneţi întrebãri, sã aflaţi ce nevoi are şi chiar sã îi cereţi sfatul despre cum aţi putea face sã fie bine pentru amândoi. Astfel, îl veţi învãţa noţiunile de empatie şi rezolvarea de probleme.
4. Învaţã-l sã îşi identifice emoţiile şi sã le verbalizeze. Dacã vedeţi emoţii negative la copil, nu încercaţi sã îl învinovãţiţi pentru ceea ce simte, ci rugaţi-l sã vã exprime în cuvinte ce l-a deranjat şi sã descrie exact, de exemplu, “mã simt furios pentru cã..” sau “mã simt dezamãgit..” etc. Emoţiile copilului trebuie acceptate, insã acesta va şti cã deşi au voie sã simtã orice, nu este permis orice comportament. Spre exemplu, au dreptul sã fie nervoşi, dar nu este indicat sã spargã farfuriile din bucãtãrie de nervi.
5. Ajutaţi copilul sã se simtã confortabil. Imaginaţi-vã scenariul în care copilul plânge şi dvs. aveţi tendinţa sã îl învinovãţiţi sau sã ţipaţi la el sã se opreascã. De cele mai multe ori situaţia se va înrãutãţi. Atunci este nevoie ca el sã vadã un comportament calm şi echilibrat la dvs. astfel încât prin imitaţie sã se linişteascã şi el, urmând ca apoi sã puteţi dialoga.

Este foarte important ca un copil sã ştie cã are uneori dreptul sã greşeascã, sã fie supãrat, sã simtã anumite emoţii fãrã sã fie pedepsit, şi cu toate acestea sã ştie cã pãrinţii il vor iubi aşa cum este în continuare. Iubirea de tip condiţionat “Nu te mai iubesc dacã nu eşti cuminte sau dacã nu faci lucrul X” pregãteşte copilul pentru relaţii nesãnãtoase la vârsta adultã. Dacã simţiţi cã nu puteţi sã gestionaţi relaţia cu copilul într-un mod optim, nu ezitaţi sã apelaţi la un specialist în sãnãtate mintalã.