Din cuprinsul articolului
Stresul, la modul general, face parte din civilizație. Nu vrem, totuși, să trăim într-o continuă stare de agitație, de teamă, pentru că, pe termen lung, ne poate afecta
Carmen Anghel
Cum să facem din stres un prieten, un aliat? Ne spune dr. Elena Preda, psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Titan „Constantin Gorgos”, din București. „Până când reușim să ne eliberăm de stres, decât să îl avem dușman, mai bine să îl avem aliat. Stresul, la modul foarte general, deja face parte din civilizație. El se poate concentra pe teme. Până la urmă și frica are la bază o formă de stres. Frica poate să aibă diverse denumiri”. E un cerc vicios. Toate temerile au la bază o formă de stres, pe care cei afectați nu au știut sau nu au putut să o gestioneze cum trebuie, într-o primă fază. Dacă nu reușesc singuri să iasă din această stare, apelează la specialist.
„Pacienții noștri vin cu diverse simptome. Noi trebuie să decriptăm, să decodificăm ce se ascunde în spatele acestor simptome. De cele mai multe ori constatăm că la bază există o formă de stres. De exemplu, vine cu o insomnie și, de fapt, are o acumulare de temeri, de frici care s-au născut într-un context în care a avut o reacție de adaptare, o tulburare de stres. Ceva s-a întâmplat. Poate să fie un necaz, o problemă a unui prieten, o ceartă în familie. Simptome, poate, nesemnificative pentru majoritatea lumii. Dar unii oameni reacționează altfel, când sunt în anumite situații. Sunt mai sensibili”, ne spune dr. Elena Preda.
Nestresații
Sunt și oameni fericiți, pentru care stresul nu există. Sau există în forma sa pozitivă: eustresul. Acesta este stresul cel bun, cel care te mobilizează să te aperi de eventuale probleme, să continui să lucrezi. E generator de energie. Dar, dincolo de transformarea stresului în energie, poate interveni cealaltă formă, stresul cel rău – distresul.
Consumator de energie
„Distresul consumă energia. Și atunci, încercăm să ne schimbăm. Trebuie să învățăm să nu ne mai fie frică de această afecțiune. Stresul este o denumire generică pentru toate temerile, fără obiect. În psihiatrie, sunt mai bine delimitate, dar în literatura comună, în limbajul comun, stresul are o conotație mai largă și mai neclară”, ne spune medicul. Și acum intervine… soluția. La prima vedere este simplă, dar ține de puterea noastră de a lupta cu noi, cu propriile temeri. „Distresul putem să-l transformăm în prieten, dacă învățăm să ne schimbăm. În sensul că învățăm curajul, învățăm să lucrăm cu stresul. Trecem mai departe. Dacă facem metafora asta – ne imaginăm că stresul este ca o entitate care poate să vină, un timp, cu noi pe drum, ca tovarăș de drum. În momentul în care noi reușim să nu ne mai fie teamă de stres, deja ne-am eliberat”. Uneori, starea de stres poate fi combătută cu medicamente, un tratament ușor, dar nu este o soluție pe termen lung. Uneori stresul dispare spontan. Alteori, e nevoie de terapie
Sfaturi practice, care duc la eliberarea de acest „tovarăș” nedorit
Ce atitudine trebuie să adoptăm pentru a scăpa de stres?
1 Mai întâi trebuie să îl acceptăm că există. Analizăm în ce formă avem acest stres. Cum ne afectează – dacă e un stres bun, care ne ține în priză, e foarte bine, dar și aici trebuie să analizăm limita. Pentru că putem ajunge la epuizare. Dacă e o formă de stres care ne tulbură, să vedem ce putem face.
2 Într-o fază imediată și ca metodă rapidă, sigur, există medicamente. Dar medicul psihiatru Elena Preda nu sfătuiește să mergem pe medicamente pe termen lung. Se începe cu o schemă de tratament ușoară. Cel mai bine e să lucrăm cu noi înșine pentru a putea depăși momentul.
3 De regulă, stresul, pentru a putea dispărea, ca idee, trebuie lăsat să treacă așa, ca printr-o sită și noi să luăm act și să învățăm ceva din asta.
4 Trebuie să conștientizăm și să învățăm: ce ne arată, ce vrea să ne spună stresul acesta care apare. Poate vrea să ne spună că suntem prea fricoși, trebuie să învățăm să devenim mai curajoși.
5 De regulă, orice teamă, orice simptom, orice element, orice emoție care apar în câmpul nostru de preocupări trebuie să ne învețe contrariul. Pentru că suntem într-un univers material al contrariilor. Dacă ne vine foarte multă bucurie, trebuie să ne învețe că ceea ce e mult strică.
6 Se poate ajunge și spontan la o concluzie, la eliberarea de stres. Avem un biocomputer care funționează în cap. Și foarte mulți își rezolvă problemele fără să ajungă la psihiatru sau la psiholog.
7 Trebuie să ne menținem într-o zonă neutră față de stres. Așa vom vedea mai bine soluțiile.
8 Cel care vrea să scape de stres trebuie să fie o persoană puternică? „La schimbările mari, climatice sau istorice, s-au făcut niște studii: nu cei mai puternici au supraviețuit, nici cei mai slabi. Cei care s-au menținut pe linia de plutire, de supraviețuire, au fost aceia care, fiind pe zona aceasta neutră, de care zic eu, s-au adaptat”, adaugă specialistul.
9 Există și terapia de grup. Acolo, fiecare își povestește experiența, cum „a făcut cunoștință” cu stresul. Exemplul celor care au reușit să depășească această încercare este foarte important pentru nou-veniți.
