Este cea mai freventă tulburare neurologică afectând peste 70 de milioane de oameni la nivel mondial. Din păcate, această afecţiune răspunde la tratamentul medicamentos doar în 70% din cazuri.
Este vorba despre epilepsie, o boală neurologică, în care grupuri de celule nervoase, sau neuroni, transmit semnale anormale. În epilepsie, activitatea neuronală normală este perturbată, cauzând senzaţii, emoţii sau comportamente ciudate şi uneori convulsii, spasme musculare şi pierderea conştienţei.
Poate fi cauzată de mai mulţi factori. Orice duce la perturbarea reţelelor neuronale normale- de la infecţii, traumatisme la dezvoltare anormala a creierului- poate duce la apariţia crizelor.
A avea o criza nu înseamnă neapărat ca ai epilepsie. Doar dacă o persoana are două sau mai multe crize ce nu au fost provocate de o cauză cunoscută (cum ar fi sevrajul alcoolic sau hipoglicemia) se poate pune diagnosticul de epilepsie.
O criză este o descărcare electrică bruscă la nivelul creierului, care de obicei afecatează felul în care o persoană se simte sau se comportă pentru o perioada scurtă de timp. Crizele nu reprezintă o boală prin ele insele, ci sunt un simptom al mai multor factori ce pot afecta creierul. Unele crize pot trece aproape neobservate, în timp ce altele sunt dramatice.
Cum pot acorda primul ajutor cuiva care are o criză:
Acordarea primului ajutor în caz de criză nu este complicată, însă necesită asimilarea unor lucruri de bază:
- Păstraţi-vă calmul.
- Asiguraţi-vă că nu există nimic în jurul persoanei de care s-ar putea lovi.
- Nu încercaţi să imobilizaţi o persoană dacă aceasta are o criză convulsivă.
- Nu băgaţi nimic în gura persoanei respective.
- Nu-i daţi persoanei respective apă, pastile sau mâncare până ce nu-şi revine complet.
- Dacă se prelungeşte peste 5 minute, sunaţi de urgenţă la 112.
După ce se termină criza, persoana ar trebui aşezată pe partea sa stângă. Reţineţi că există riscul ca, înainte să-şi revină complet, pacientul să vomite. Prin urmare, capul ar trebui să fie într-o parte, astfel încât voma să nu fie inhalată. Rămâneţi alături de persoană până când îşi revine complet (5-20 de minute).
De asemenea pe durata crizei încercaţi să observaţi cât mai atent ce se petrece cu pacientul şi încercaţi să interactionaţi cu acesta pentru a fi capabil să oferiţi informaţii importante pentru diagnosticare cum ar fi: dacă pacientul poate vorbi, daca înţelege ce spuneţi, dacă are sau nu o pareză în timpul sau la sfârşitul crizei.
Odată pus diagnosticul de epilepsie, este important să se înceapă tratamentul antiepileptic. Pentru aproximativ 70 la sută dintre pacienţi, crizele pot fi controlate prin medicaţie. Unele dintre medicamentele antiepileptice pot interfera cu contraceptivele orale sau alte medicamente pe care pacientul le primeşte concomitent.
În cazul în care pacientul suferă de o formă de epilepsie farmaco-rezistentă (crizele nu pot fi controlate prin admininstrarea de medicamente), există alternative, cum ar fi chirurgia sau implantarea unui stimulator vagal.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Epilepsiei (Purple Day-26 martie) astăzi voluntarii şi reprezenanţii Asociaţiei Pacienţilor cu Epilepsie din România se vor afla în puncte strategice din Bucureşti şi vor împărţi materiale de informare cu informaţii esenţiale despre epilepsie. În această seară pacienţii şi voluntarii vor lansa lampioane pe lacul din Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR).
