Cum stai cu optimismul? Ce legătură ar putea avea cu „defecţiunile” creierului

Ştiţi ideea cu gândirea pozitivă? Trucul oamenilor care au succes când luptă cu problemele. Toate metodele ne sunt livrate nonstop pe toate căile.

Aflăm cum să ne controlăm genial emoţiile, să avem numai relaţii bune, să ne învingem teama, să fim tot mai eficienţi etc.

Citim că optimismul şi gândirea pozitivă sunt caracteristice necesare şi obligatorii pentru a face faţă provocărilor vieţii.

Îţi lipseşte această capacitate, atunci te vei gândi, negreşit, din culcare şi pînă în sculare, că viaţa e grea, chiar imposibilă. Sunt însă specialişti care ne îndrumă să nu ne mai străduim atât de tare să eliminăm probleme din viaţa de zi cu zi.

Nu doar că nu vom reuşi, dar nici nu este prea… rentabil.

Astfel, cercetătorii spun, nici mai mult, nici mai puţin, că optimiştilor nu le-ar funcţiona tocmai bine creierul.

Astfel, folosind imagini scanate ale encefalului, expertii  au remarcat ca unii dintre noi suntem programaţi să vedem numai partea bună a lucrurilor si să respingem tot ce este negativ.

Acest studiu a fost luat drept exemplu atunci când s-a încercat, de pildă, să se explice criza din 2008 şi cum de au reuşit să facă asta oamenii de afaceri.

Să vezi partea plină a paharului este fără îndoială un lucru bun dacă ne gândim că asta ne scapă de stres şi anxietate. Optimismul este, până la urmă, benefic pentru starea noastră generală.

Există însă şi un revers. Această atitudine otimistă ne face însă mai puţin precauţi, predispuţi să supraevaluăm valoarea lucrurilor, uneori chiar în pofida realităţii.

Specialiştii arată că atunci când ştirile sunt pozitive toţi oamenii au mai multă activitate în lobii frontali ai creierului, fapt ce este asociat cu procesarea erorilor.

Cand însă informaţiile au fost negative, cei mai optimişti au înregistrat cea mai mică activitate în acea zonă. Astfel, o analiză a activităţii cerebrale a demonstrat că optimiştii au ignorat prediţiile negative.

Radiografiile au mai aratat, de asemenea, o defecţiune în funcţionarea acelor părţi ale creierului care le oferă optimiştilor viziunea „roz” asupra lumii.