Din cuprinsul articolului
Uitarea de zi cu zi – cum ar fi să nu știi de ce ai intrat într-o cameră sau unde ai pus cheile – pare ceva banal. Dar ce se întâmplă când începi să uiți lucruri importante, nume dragi sau evenimente recente? Când îngrijorarea apare, întrebarea devine clară: e doar o lipsă de atenție sau poate fi vorba de un început de demență?
Specialiști în neurologie și geriatrie din Australia au vorbit pentru The Guardian despre diferențele dintre scăpările obișnuite de memorie și semnele timpurii care pot anunța o problemă cognitivă serioasă.
Uitarea normală – când nu e cazul să te alarmezi
Unele momente de confuzie sau lapsusuri ocazionale sunt firești, mai ales pe fond de oboseală sau stres. Potrivit prof. Kaarin Anstey, psiholog și director al Ageing Futures Institute din Sydney, uitările ocazionale – precum pierderea telefonului, amânarea unei sarcini sau căutarea unui cuvânt aflat „pe vârful limbii” – sunt experiențe comune, mai ales odată cu înaintarea în vârstă.
„Este normal ca unele lucruri să dureze mai mult sau să ne fie mai greu să le ducem la capăt decât în trecut. Ritmul procesării informațiilor încetinește odată cu vârsta”, explică și prof. Amy Brodtmann, neurolog la Monash University din Melbourne.
Așadar, dacă îți pierzi din când în când cheile, confunzi numele copiilor sau uiți ce ai vrut să faci într-o cameră, nu este, în sine, un semn de alarmă.
Când ar trebui să-ți pui întrebări
Sunt însă și situații în care uitarea depășește limita obișnuitului. Medicul geriatru Michael Woodward, consilier la Dementia Australia, avertizează că repetițiile frecvente, cum ar fi povestirea aceleiași întâmplări de mai multe ori în aceeași conversație, pot indica o problemă reală. Mai ales dacă nu e vorba de o glumă sau de un obicei, ci de o lipsă autentică de amintire a faptului că ai mai spus ceva.
Alt exemplu relevant: rătăcirea în locuri cunoscute. Potrivit prof. Brodtmann, dificultatea în a ajunge într-un loc familiar – nu într-un cartier nou, ci pe un traseu pe care l-ai parcurs de zeci de ori – poate însemna o dezorientare spațială specifică bolilor cognitive.
Ce spun limbajul și amintirile recente
Problemele de exprimare – dificultăți în găsirea cuvintelor sau rostirea unor fraze incoerente – pot ridica semne de întrebare. Dr. Desmond Graham, medic geriatru din Sydney, atrage atenția asupra vorbirii dezorganizate și a „salatei de cuvinte” ca indicatori importanți în diagnosticul demenței.
O altă situație: dacă cineva uită evenimente recente cu o încărcătură emoțională puternică, cum ar fi decesul unei persoane apropiate. „Dacă prietenul tău cel mai bun a murit și uiți complet acest lucru la două zile după ce ai aflat, e un semnal clar de alarmă”, punctează Brodtmann.
Uitarea provocată de altceva
Nu toate problemele de memorie sunt semne de boală. Lipsa somnului, stresul cronic, infecțiile recente precum COVID-19 sau anumite tratamente (cum sunt cele pentru insomnie ori durere cronică) pot da efecte similare. Așa-numita „ceață cerebrală” nu e exclusivă persoanelor în vârstă – poate afecta și tinerii, mai ales în perioade dificile.
Chiar și o simplă perioadă mai aglomerată în viață poate duce la scăpări de atenție. Anstey oferă exemplul mamelor care, din cauza lipsei de somn, uită unde și-au lăsat mașina în parcare.
Ce e de făcut?
Nu toți cei care trec prin episoade de uitare vor dezvolta demență. Dr. Graham estimează că doar unul din zece cazuri de declin cognitiv ușor evoluează spre o formă severă. Totuși, intervenția timpurie poate face diferența. O alimentație mai bună, activitatea fizică și stimularea intelectuală pot ajuta la încetinirea sau chiar stoparea progresiei.
Toți experții consultați recomandă consultarea medicului, chiar și atunci când simptomele par minore. Ideal ar fi o evaluare la un medic geriatru, care poate observa nuanțele subtile ale declinului cognitiv și poate decide dacă e cazul de investigații suplimentare.
„Mai bine mergi degeaba la medic decât să ignori ceva ce ar putea fi serios”, concluzionează Graham.
