Din cuprinsul articolului
Pe 25 decembrie, creștinii din România și din întreaga lume sărbătoresc Nașterea Domnului, unul dintre cele mai importante momente din calendarul religios. După cele 40 de zile ale Postului Crăciunului, această zi marchează întâlnirea cu bucuria, lumina și speranța, dar și cu un bogat patrimoniu de tradiții, obiceiuri și superstiții păstrate din generație în generație.
Pentru români, prima zi de Crăciun nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și una profund legată de familie, comunitate și credința într-un an mai bun.
Semnificația spirituală a Crăciunului
Nașterea lui Iisus Hristos este relatată în Evangheliile după Matei și Luca, care confirmă faptul că Mântuitorul s-a născut în Betleem și a crescut în Nazaret. Tradiția creștină vorbește despre o naștere simplă, într-o iesle, într-un spațiu al smereniei și liniștii, un mesaj care rămâne actual: adevărata bogăție a Crăciunului nu stă în daruri sau fast, ci în credință, iubire și compasiune.
În această zi, credincioșii participă la slujbe speciale, aprind lumânări și își reafirmă legătura cu valorile creștine, într-un moment de reflecție și pace interioară
Tradiții de Crăciun păstrate în România
În Ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul pentru a vesti Nașterea Domnului, iar din prima zi de Crăciun începe umblatul cu Steaua. Colindele, precum „Steaua sus răsare” sau „Bună dimineața la Moș Ajun”, sunt răsplătite cu fructe, dulciuri și bani, fiind considerate aducătoare de noroc și belșug.
În diferite regiuni ale țării, se păstrează datini vechi precum „Irozii”, „Capra”, „Turca” sau „Brezaia”, iar în Transilvania, feciorii colindă uneori aproape de revărsatul zorilor, pentru a alunga răul și pustiul din case și sate.
Bradul de Crăciun, deși astăzi este simbol central al sărbătorii, are în cultura tradițională românească o semnificație mai veche, fiind asociat inițial cu ritualuri funerare, înainte de a deveni un simbol al vieții și continuității.
Superstiții din prima zi de Crăciun 2025
Pe lângă dimensiunea religioasă, prima zi de Crăciun este însoțită de numeroase superstiții populare, menite să aducă spor, sănătate și protecție în anul ce urmează.
Se spune că prima persoană care intră în casă după slujba de Crăciun este un semn pentru norocul familiei. De asemenea, în multe zone există obiceiul ca toți membrii familiei să guste din mâncare în același timp, ca simbol al unității.
Un ritual des întâlnit este așezarea pâinii sub masă, considerată un semn de belșug și protecție, dar și punerea de semințe sau grăunțe în farfurii, gest asociat cu dorința de recolte bogate și prosperitate. În unele gospodării, cărbunele rămas în sobă după Ajun este păstrat ca simbol al căldurii și al apărării împotriva relelor.
În Bucovina, se pune pe masă un colac și un pahar cu apă, pentru sufletele celor plecați dintre noi, despre care se crede că se întorc simbolic acasă în noaptea sfântă.
Superstiții legate de masa de Crăciun, pe 25 decembrie
În tradiția românească, masa din prima zi de Crăciun este un simbol al belșugului, iar abundența preparatelor nu este întâmplătoare. Se spune că o masă bogată, diversă, atrage prosperitatea și norocul în anul care urmează.
Preparatele tradiționale ocupă un loc central: sarmalele, cârnații, piftia, caltaboșii și cozonacii sunt nelipsiți din gospodăriile românilor. Ele nu reprezintă doar continuitatea obiceiurilor culinare, ci și ideea de hrană îndestulătoare, sănătate și unitate în familie.
Un alt element esențial este lumânarea aprinsă pe masa de Crăciun, simbol al luminii aduse în lume de Nașterea lui Iisus Hristos. Lumina ei este asociată cu protecția casei, pacea sufletească și speranța într-un an mai bun.
Pe lângă mâncare, masa de Crăciun este încărcată de semnificații simbolice. În multe zone din țară, se crede că numărul persoanelor așezate la masă trebuie să fie par, un număr impar fiind considerat semn de ghinion sau de dezechilibru în anul următor.
O superstiție larg răspândită spune că masa nu trebuie strânsă complet după ospăț, iar câteva bucăți de mâncare trebuie lăsate pe masă, pentru ca belșugul să nu părăsească locuința.
În unele gospodării, sub fața de masă se așază bani sau monede, ca simbol al norocului financiar și al sporului în casă. Tot de prosperitate este legat și paharul de vin roșu, nelipsit de pe masă, considerat simbol al sănătății și al bucuriei.
Un obicei emoționant este împărțirea unui măr: gazda taie un măr în atâtea felii câți membri sunt la masă, fiecare primind o bucată, ca semn al legăturii dintre cei dragi și al dorinței de a rămâne uniți.
De asemenea, tradiția spune că primul musafir care intră în casă în ziua de Crăciun poate influența norocul familiei: dacă este un bărbat, anul va fi unul bun și îmbelșugat.
Tradiții și superstiții de Crăciun în alte colțuri ale lumii
Crăciunul este sărbătorit diferit în lume, iar obiceiurile locale spun povești fascinante despre cultură și credință.
În Australia, unde Crăciunul vine în plină vară, Moș Crăciun nu mai apare într-o sanie trasă de reni, ci adesea pe o placă de surf, iar petrecerile au loc pe plajă. O superstiție populară spune că într-o prăjitură se ascunde o mică bijuterie din aur, iar cel care o găsește va avea noroc tot anul.
În Austria, Crăciunul este strâns legat de figura Sfântului Nicolae, care, potrivit credinței populare, merge din casă în casă însoțit de un personaj malefic simbolic, evaluând faptele copiilor. O regulă importantă este ca darurile să fie deschise doar după cina din Ajun, pentru a aduce noroc.
În Bulgaria, sărbătoarea Crăciunului, numită „Koleda”, începe la miezul nopții, iar fetele tinere pregătesc o pâine specială, „Krava”, considerată aducătoare de fertilitate și belșug.
În Canada, Crăciunul îmbină tradiții engleze, franceze, germane și indigene, reflectând diversitatea culturală a țării. În Chile, copiii și adulții modelează figurine din lut pe care le așază sub brad, ca simbol al creativității și al speranței.
Pentru cubanezi, cea mai importantă zi este Ajunul, numit „Nochebuena”, o noapte a familiei și a meselor festive. În Finlanda, Crăciunul începe cu slujbe religioase și aprinderea de lumânări la mormintele celor dragi, un gest profund de respect și memorie.
În Elveția, Samichlaus este cel care aduce bradul de Crăciun, un obicei atestat încă din secolul al XVIII-lea, iar în Franța, masa festivă este dominată de celebra prăjitură „Bûche de Noël”, în formă de buturugă, simbol al focului protector.
În Italia, perioada Crăciunului debutează cu „Novena”, cu opt zile înainte de 25 decembrie, iar în Filipine are loc spectaculosul festival al lanternelor, „Ligligan Parul Sampernandu”, care luminează orașele înainte de sărbătoare.
