Din cuprinsul articolului
Violența extremă între minori indică un eșec colectiv. Nu apare izolat. Familia, școala, comunitatea și sistemul au un rol direct. Actele violente se formează din factori psihologici, sociali și culturali care acționează împreună, mai ales într-un context emoțional vulnerabil.
Copiii violenți sunt, de regulă, copii răniți. Faptul nu scuză violența. Explică însă unde trebuie să intervii. Studiile arată clar că violența nu apare brusc. Se construiește în timp, prin semnale ignorate sau minimalizate.
Factori psihologici și emoționali
Acești factori țin de modul în care copilul procesează realitatea și își controlează impulsurile.
- Trauma timpurie. Abuzul sau neglijarea afectează dezvoltarea zonelor din creier responsabile de empatie și autocontrol. Apare atașamentul dezorganizat.
- Empatie scăzută. Unele trăsături de personalitate reduc capacitatea de a simți suferința altora.
- Stima de sine fragilă. Frustrarea constantă se transformă în furie. Umilința percepută declanșează reacții violente, ca formă de ștergere a sursei durerii.
- Control redus al consecințelor. Copilul nu distinge între acțiuni reversibile și ireversibile.
Idei paranoide sau tulburări de personalitate. Apare percepția permanentă de amenințare și justificarea internă a violenței. - Consumul de alcool sau droguri. Autocontrolul scade rapid.
Factori sociali și de mediu
Mediul poate alimenta agresivitatea și frustrarea cronică.
- Percepția sărăciei și a inegalității. Copilul interiorizează sentimentul de nedreptate.
- Izolarea socială. Lipsa apartenenței crește riscul comportamentelor distructive.
- Expunerea la violență. Violența domestică sau comunitară normalizează forța ca soluție.
- Anturajul. Grupurile care glorifică agresivitatea oferă validare și sens.
- Bullyingul repetat. Agresiunea constantă creează resentiment și dorință de revanșă.
Factori culturali
Cultura oferă justificarea. Toleranța socială la violență, discursul agresiv, expunerea excesivă la conținut violent pe rețele sociale sau în jocuri video amplifică comportamentele agresive. Contextul emoțional face diferența, nu conținutul în sine.
Factori declanșatori
Un eveniment concret poate activa tot ce s-a acumulat.
- Umilința publică.
- Conflictele repetate.
- Eșecul școlar sau relațional perceput ca definitiv.
- Lipsa abilităților de rezolvare a conflictelor.
Factori biologici
Aceștia nu determină singuri violența, dar contribuie.
- Creierul adolescentului reacționează intens la stres. Cortexul prefrontal este încă în dezvoltare.
- Controlul impulsurilor este instabil.
- Dezechilibrele neurochimice sau leziunile cerebrale cresc riscul, în combinație cu alți factori.
Cum se construiește violența extremă
Traseul este previzibil: traumă și frustrare duc la resentiment. Resentimentul caută o justificare. Apare un declanșator. Urmează actul violent. Fără autoreglare emoțională și sprijin social, escaladarea devine probabilă.
Factori de protecție
- Relații stabile în familie, cu limite ferme și toleranță zero față de violență.
- Educație emoțională și empatie, acasă și la școală.
- Acces real la servicii de sănătate mintală.
- Modele non-violente de rezolvare a conflictelor.
- Sentiment de apartenență și implicare în decizii.
- Intervenție rapidă în cazurile de bullying, cu sprijinul consilierilor școlari.
Prevenția începe devreme. Intervenția salvează vieți.
