În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, dependenţele apar din cauza că unele persoane resimt un gol interior, precum stima de sine scăzută sau lipsa iubirii din partea persoanelor apropiate, iar aceste carenţe încearcă să le împlinească prin mijloace exterioare. “Persoana în cauza, după lungi perioade de cugetări interioare, va ajunge să creadă că nimic din ceea ce îi oferă corpul, propriul sine, viaţa lui, nu reuşesc să îi satisfacă nevoile, dorinţele şi aşteptările. Va monitoriza alternativele şi, într-un moment de slăbiciune, probabil şi din cauza lipsei unui suport psihologic din partea familiei, va decide că doar mijloacele exterioare îl pot ajuta. Acela este punctul critic în care multe persoane pot genera dependenţe de ordin psihologic şi fizic, ambele tipuri fiind la fel de periculoase. Dacă dependenţa psihică se referă la dorinţa compulsivă de a consuma anumite substanţe sau de a repeta anumite comportamente pentru a obţine starea de bine, dependenţa fizică se referă la apariţia unor simptome specifice în momentul în care organismul simte lipsa substanţei sau a comportamentului adictiv, precum se întâmplă în timpul sevrajului”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
Specialistul crede că în funcţie de factorul declanşator se poate anticipa şi tipul de adicţie sau dependenţă care poate fi generat:
- Atunci când resimţim lipsa de iubire, poate apărea dependenţa de mâncare.
- În momentul în care ni se resping unele dorinţe sau le autorespingem, există şanse mari ca să devenim dependenţi de dulciuri.
- Prin reprimarea emoţiilor poate apărea dependenţa de fumat,
- Lipsa de acceptare, de apreciere şi de încredere în sine sunt factori favorizanţi pentru dependenţa de jocuri de noroc.
- Atunci când nu ne găsim locul în societate, în propria viaţă, şi încercăm să fugim de realitate în căutarea unei lumi mai bune, se consolidează un fundament favorizant pentru apariţia dependenţei de droguri sau de alcool.
La ora actuală, crede psihologul Laura Maria Cojocaru, una dintre cele mai eficiente metode, prin care poate fi combătută dependenţa, este recadrare (reframing), metodă care face parte din Programare Neuro-Lingvistică (NLP). “Prin această unealtă, o situație/un comportament, privit din altă perspectivă, poate aduce o interpretare diferită, respectiv o emoție diferită. Spre exemplu, un simplu gând precum Dacă spun celorlalţi că mi-e teamă de un lucru, vor crede că sunt o persoană slabă. Este un gând foarte dăunător, care va conduce inevitabil la un drum greşit. Prin metoda recadrării, persoana în cauză va conştientiza că nu are de ce să se teamă, iar acel gând negativ va fi transformat într-un gând constructiv, de genul Dacă spun celorlalți că mi-e teamă de un lucru, vor fi bucuroși să interacționeze cu o persoană sinceră, se vor simți relaxați și înțeleși (pent1ru că au și ei fricile lor) și vor fi mai deschiși să comunice și poate chiar să găsim împreună soluții pentru starea de bine!”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.
