De ce apare cancerul? „Boala este un conflict între minte și suflet. Fiecare vrea să transmită ceva, iar cealaltă parte înțelege altceva. Lovim în organe în funcție de fricile noastre. Tratăm trupul, dar să tratăm și sufletul”, spune părintele Hrisostom Filipescu în cartea „Puține lacrimi, multă bucurie”.
„Suferința poate oferi multe lucruri sufletului nostru pe care fericirea nu le poate oferi”, este de părere părintele, care spune că adeseori „fericirea ne stoarce, ne diluează, iar suferințele ne curăță, ne purifică”. Suferința are ceva special, iar fericirea este un bun comun, este convingerea părintelui Filipescu.
Orice i se întâmplă sufletului afectează și corpul, iar organele noastre sunt lovite în funcție de fricile noastre.
Astfel, „cine nu poate trece peste un eveniment neplăcut din viață poate face cancer de stomac. Cineva are resentimente și îl lovește un cancer renal. Altcineva se teme că va muri de foame și va face cancer hepatic că nu are cu ce să-și hrănească familia…”, este de părere părintele.
„Stresul nu este ceea ce ți se întâmplă, ci modul în care privești ceea ce ți se întâmplă. Unii psihoterapeuți afirmă că se moare de frică și de oboseală, nu de cancer. Cancerul este o boală care apare pentru acei care au conflicte interioare nerezolvate(…)
Frica este o problemă sufletească și nu a minții. Agresivitatea este o formă a fricii. Este frica și apoi furia. Uneori lacrimile nu vin pentru că plânsul nu poate fi manipulat ușor. Căință, mulțumire și transformare spirituală(…)
Vindecarea este o creştere spirituală
Boala ne trimite spre introspecție, explică părintele Hrisostom Filipescu şi spune că „faptul că ești cu cineva și te simți singur se datorează că nu suntem în relație bună cu Dumnezeu. Dependențele sunt dureri de factură sufletească”.
„(…) Orice i se întâmplă minții afectează și corpul și viceversa, minte-suflet-corp. Dacă apelezi la divin, la spiritualitate, există o soluție. Dumnezeu nu este îmbuteliat ca să nu avem accest la El. Oricine are acces la Doamne. Nu știm să accesăm, nu că nu putem. Hristos nu se ascunde în Potir sau în icoană, ci se descoperă. Tăiem păcatele de la tulpină, dar ele se țin de rădăcini. Este o dizarmonie care trebuie armonizată. Vindecare înseamnă creștere spirituală”.
