Funcţionarea optimă a corpului şi a minţii depinde de calitatea şi cantitatea somnului. Perioadele de somn întrerupt sau redus calitativ pot conduce în timp la manifestări fiziologice grave, cu impact major asupra sistemelor organismului şi asupra modului în care acestea comunică între ele.
Principalele cauze asociate tulburărilor de somn sunt problemele aparatului respirator, iar 15% dintre cazurile de insomnii sunt corelate cu sindroamele obstructive şi apneea. Netratate, acestea pot induce apariţia unor noi afecţiuni precum: narcolepsia, somnambulismul sau terorile nocturne.
Ce înseamnă obstrucţia nazală şi cum se manifestă?
„Obstrucţia nazală sau congestia nazală reprezintă senzaţia de respiraţie dificilă pe nas, ce poate afecta una sau ambele fose nazale, dar care totodată poate alterna de la o nară la alta. În cazul în care simptomatologia este de scurtă durată, această afecţiune este de obicei asociată şi cu o infecţie virală a tractului respirator. Cu toate acestea, există multiple cauze ale instalării blocajului nazal: traumatisme la nivelul cavităţii nazale, boli de natură inflamatorie precum sinuzita şi rinita sau chiar dezvoltarea tumorilor benigne sau maligne ale faringelui, foselor nazale sau sinusurilor”, explică Dr. Valeriu Bronescu, medic primar O.R.L., doctor în ştiinţe medicale, şef secţie ORL în cadrul Spitalului Sf. Constantin din Braşov.
Pentru stabilirea unui diagnostic concret, se recomandă consultul unui specialist ORL ce poate desfăşura investigaţii medicale aprofundate, precum nazofaringoscopia şi poate evalua mai departe necesitatea unei tomografii.
Care sunt factorii de risc pentru apneea de somn şi cum poate fi tratată?
Pauzele respiratorii repetate asociate cu sforăitul şi somnul agitat în timpul nopţii sunt principalele simptome ce definesc instalarea apneei de somn. În funcţie de durată şi frecvenţa manifestării episoadelor, această afecţiune poate avea diferite grade de gravitate.
„La majoritatea pacienţilor care se confruntă cu apneea de somn se pot observa mici defecte anatomice ale cailor respiratorii, ce cresc predispoziţia declanşării acestei afecţiuni: amigdalele hipertrofiate sau deviaţia de sept. Mai mult decât atât, instalarea apneei de somn este supusă şi altor factori de risc precum: obezitatea, vârsta – simptomele sunt mai frecvente la persoanele trecute de vârstă de 30 ani, factorii genetici sau deformări ale coloanei vertebrale, cum ar fi scolioza, care influenţează funcţionarea corectă a tractului respirator şi poziţia în timpul somnului”, explică Dr. Valeriu Bronescu.
Deşi există cazuri rare, apneea de somn la copii se manifestă prin sforăit, agitaţie sau treziri frecvente şi poate determina în timp întârzierea în dezvoltare, comparativ cu copiii ce aparţin aceleiaşi grupe de vârstă.
În cazul în care simptomele se manifestă în mod constant sau devin din ce în ce mai intense, se recomanda un consult de specialitate şi realizarea unor examene clinice care ajută la stabilirea unui diagnostic detaliat şi tratamentul care trebuie aplicat.
În general, manifestările apneei de somn pot fi îmbunătăţite prin schimbări ale stilului de viaţă sau modificări în alimentaţie. Cu toate acestea, pot exista şi situaţii în care este necesară intervenţia chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor hipertrofiate, a excesului de ţesut depus la nivelul tractului respirator sau pentru corectarea anomaliilor anatomice din zona faringelui sau gurii.
