Când vine vorba de ce ar trebui să cumpărăm, doctorul în medicină veterinară Maximilian Drăgan, care are o experiență internațională în domeniul siguranței alimentelor, este ferm: produse autohtone, cumpărate de la piață.
Dr. Maximilian Drăgan a absolvit Facultatea de medicină veterinară la Timișoara în anul 1999, și are un Master în domeniu. Este absolventul a numeroase stagii de calificare în domeniul managementului, a reglementării și a controlului în sănătatea animalelor și siguranta alimentelor. Mai mult, a făcut parte din echipa care a pus bazele Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor din România, a sistemului legislativ care stă la baza funcționării acesteia, precum și la organizarea sistemului similar din Republica Moldova.
– Doctorul zilei: românești sau produse din import? Sunt unele mai bune ca celelelate?
– Dr.Maximilian Drăgan: Produse românești, cu certitudine! Din punct de vedere al gustului, savoarea produselor românești rămâne mult mai puternică decât pentru majoritatea produselor importate. În ceea ce privește siguranța alimentară a acestora (a produselor românești n.r.) – aici lucrurile nu sunt simple deloc. România are particularitățile ei, printre care și aceea că nu face control la origine (pe câmp) pentru ierbicide, pesticide, astfel încât să descurajeze exagerările, adică tratamente cu supradoze de produs chimic. Cu toate acestea, controale se fac la depozitare și la raft, astfel că nu suntem total descoperiți. Însă, această „pisică” trebuie asumată la un moment dat.
– Doctorul zilei: Cum sunt verificate produsele din import?
– Dr.Maximilian Drăgan: În cazul produselor importate, ele se verifică în baza Regulamentelor UE, pentru că de la noi pot ajunge oriunde în Europa. Aceste controale se fac, de multe ori, ca exces de zel cu damf politico-populist (supracontroale pe produse turcești, ca răspuns la blocarea importurilor de berbecuți). În ceea ce privește produsele importate de la mare distanță trebuie să nu uităm că ele sunt „îmbibate în petrol”, ca urmare a consumului făcut pentru transportul lor. Care este noima să importăm cartofi din Peru? Ceapă din China? Pe relație intracomunitară, produsele sunt verificate în baza unui plan de control al reziduurilor și orice neregulă se raportează, iar produsele se retrag de la raft (uneori exagerat – vezi cazul castraveților cu E.Coli în Germania– o mega prostie!)
– Multe din produsele de la tarabe sunt din import. Ce și cum alegi?
– Aici, chestiunea trasabilității e sfântă. De ce credeți că nu vrea nimeni să respecte princiipiile care îți permit să refaci traseul alimentului / produsului până la origine? Pentru că frauda alimentară, în această situație, este motivată de frauda financiară. Da, vânzatorii cu aspect de țăran din piețele tradiționale sau agroalimentare sunt, în realitate, niște zilieri puși de un intermediar evazionist cuplat la mafia piețelor. Aceasta este fraudă! Alimentară! Este insuficient pedepsită de legile din România, cu poțential uriaș de afectare a sănătății consumatorului și pentru finanțare de activități ilegale în lanț, toate cu evaziune fiscală (comerț la negru cu animale, înlocuiri de specie, etichetare insuficientă sau eronată, niciun examen de laborator, nicio examinare a animalelor, etc). (…)Cu toate acestea, în România mai există producători autohtoni. Calea până la ei și relația cu aceștia trebuie să îmbrace valențe aparte în cazul produselor autentice, produse în cantitate mică și de obicei mai scumpe.
