Din cuprinsul articolului
În multe culturi, dar mai ales în tradițiile din mediul rural românesc, un obicei străvechi este acoperirea oglinzilor în casele în care a avut loc un deces. Această practică, care poate părea o superstiție pentru unii, are rădăcini adânci în spiritualitatea populară și în credințele legate de sufletul celui decedat. Mulți români cred că acest ritual are scopul de a proteja atât sufletul celui plecat, cât și pe cei rămași în viață.
Ce semnificație are acest obicei?
Tradiția de a acoperi oglinzile provine din teama că sufletul celui decedat ar putea rămâne prins în reflexia oglinzii, iar acest lucru ar putea duce la rău, suferință sau nenorocire pentru cei din casă. În mod simbolic, se credea că oglinzile sunt „porți” către alte lumi, iar prin acoperirea lor, se împiedica sufletul mortului să se rătăcească sau să nu găsească calea spre lumea de dincolo. Astfel, prin acest gest, se presupune că spiritul decedat poate să treacă lin spre viața veșnică, fără a întâmpina obstacole.
Oglinda și legătura cu sufletul
Conform unor superstiții populare, oglinzile sunt văzute ca instrumente care pot „capta” esența unei persoane. De aceea, atunci când cineva moare, se consideră că sufletul acestuia ar putea fi prins în reflexiile oglinzilor, iar acest lucru ar putea împiedica spiritul să se desprindă de trup. Acoperirea oglinzilor este astfel văzută ca o măsură de prevenire a oricăror probleme legate de spiritul decedat. De asemenea, se crede că oglinzile „reflectă” energii negative, iar în această perioadă sensibilă, în care familia trece printr-o mare pierdere, este important să se prevină orice formă de energie distructivă.
O practică veche și legătura cu strămoșii
Obiceiul de a acoperi oglinzile este strâns legat de tradițiile și obiceiurile moștenite din străbuni. În trecut, acest gest era un semn de respect față de cel decedat și de grijă față de cei rămași în viață. De asemenea, în multe culturi, se credea că decedatul ar putea să își vadă propria reflecție și să nu-și găsească liniștea, fiind astfel condamnat să rătăcească între lumi.
Ritualuri și superstiții în jurul oglinzilor
În unele zone ale României, acest obicei este însoțit de alte practici, cum ar fi stingerea luminilor sau deschiderea ferestrelor, pentru a permite sufletului să plece din casa pământească și să se îndrepte spre lumea de dincolo. Aceste obiceiuri sunt parte dintr-un ritual de respect pentru cei morți și de protecție pentru cei vii.
Ce spun specialiștii despre acest obicei?
Psihologii și antropologii afirmă că aceste obiceiuri sunt strâns legate de nevoia oamenilor de a găsi un sens și un control în fața morții, un fenomen atât de greu de înțeles și de acceptat. „Acoperirea oglinzilor este, mai mult decât o superstiție, un mod prin care oamenii încearcă să își manifeste respectul și teama de necunoscut, dar și o formă de protecție spirituală”, explică un specialist în antropologie culturală.
Concluzie
Obiceiul de a acoperi oglinzile după moartea cuiva este un exemplu de tradiție populară adânc înrădăcinată în mentalitatea colectivă, care reflectă modul în care oamenii se raportează la viață, moarte și suflet. Chiar dacă pentru mulți acesta este doar un gest simbolic, el are o semnificație profundă pentru cei care cred în puterea spirituală a tradițiilor.
Păstrarea acestor obiceiuri din străbuni ne ajută să înțelegem mai bine legătura dintre spiritualitate, tradiție și viața de zi cu zi a oamenilor.
