Din cuprinsul articolului
Primul semn de demență poate apărea și cu 20 de ani înainte de debutul bolii, potrivit unui nou studiu. Se pare că amețelile, cauzate de scăderea tensiunii arteriale, pot anunța demența cu 20 de ani înainte de apariția primelor simptome.
Oamenii de știință cred că scăderile bruște ale tensiunii arteriale pot deteriora creierul și pot duce, cu timpul, la demență.
Hipotensiunea ortostatică, un posibil semn de demență incipient
Un studiu făcut pe 11.000 de oameni de vârstă mijlocie a scos la iveală că cei care suferă de hipotensiune ortostatică (o formă de tensiune arterială scăzută care se declanșează atunci la schimbarea bruscă a poziției corpului, la ridicare de pe scaun sau pat, de exemplu), sunt cu 40% mai predispuși să dezvolte demență.
Dr. Laura Phipps de la Centrul Britanic de Cercetare a Alzheimerului a declarat: ”În timp ce majoritatea studiilor s-au concentrat asupra modului în care creierul este afectat de tensiunea arterială crescută, această cercetare a scos la iveală că și tensiunea scăzută poate afecta pe termen lung creierul”.
Dr James Pickett, directorul Societății de Alzheimer a adăugat: ”Multe persoane experimentează acest tip de hipotensiune care poate reduce fluxul de sânge de la nivelul creierului și care dă amețeli la ridicarea bruscă în picioare. Nu e neapărat un semn de alarmă, dar persoanele care se confruntă des cu aceste simptome, ar trebui să meargă la medic pentru investigații mai amănunțite”.
Legătura dintre hipotensiunea ortostatică și demență
Legătura dintre hipotensiunea ortostatică și demență este un subiect complex și în continuă cercetare. Deși legătura exactă nu este pe deplin înțeleasă, există dovezi care sugerează că hipotensiunea ortostatică poate fi un indicator sau un factor de risc pentru dezvoltarea demenței, în special pentru unele tipuri de demență, cum ar fi demența vasculară.
Iată câteva aspecte importante despre legătura dintre hipotensiunea ortostatică și demență:
- Fluxul sanguin cerebral redus: Hipotensiunea ortostatică provoacă o scădere temporară a fluxului sanguin către creier atunci când o persoană se ridică în picioare. Dacă această scădere în fluxul sanguin este frecventă și severă, poate afecta funcționarea normală a creierului și poate contribui la deteriorarea sa pe termen lung.
- Ischemie cerebrală: Fluxul sanguin redus către creier poate duce la ischemie cerebrală, adică o furnizare insuficientă de oxigen și nutrienți către celulele cerebrale. Acest lucru poate provoca daune celulelor și poate contribui la declinul cognitiv.
- Demență vasculară: Demența vasculară este un tip de demență cauzat de probleme în fluxul sanguin către creier, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau microinfarctele. Hipotensiunea ortostatică poate contribui la acest flux sanguin redus și, prin urmare, poate crește riscul de dezvoltare a demenței vasculare.
- Deteriorarea structurii cerebrale: Hipotensiunea ortostatică cronică a fost asociată cu schimbări în structura creierului, inclusiv cu pierderea volumului cortical și subcortical. Aceste schimbări pot fi corelate cu deficite cognitive și cu riscul crescut de demență.
- Inflamație și stres oxidativ: Hipotensiunea ortostatică poate duce la stres oxidativ și la inflamație la nivelul vaselor de sânge și al sistemului nervos central. Aceste procese pot juca un rol în deteriorarea creierului și în dezvoltarea demenței.
Este important să menționăm că demența este o afecțiune complexă cu multiple cauze, iar hipotensiunea ortostatică este doar unul dintre factorii de risc potențiali. Nu toate cazurile de hipotensiune ortostatică duc neapărat la demență, iar nu toate persoanele cu demență au neapărat hipotensiune ortostatică.
Nu există în prezent nici un tratament disponibil care să poată vindeca demenţa Alzheimer. Există însă o serie de medicamente care pot fi foarte eficiente în a ameliora simptomele şi în a reduce ritmul de progresie a bolii, îmbunătăţind calitatea vieţii persoanelor afectate şi a familiilor acestora.
Întrucât cauza exactă a demenţei Alzheimer nu este încă cunoscută, nu se poate spune cu certitudine că boala poate fi prevenită. Există însă dovezi în ceea ce priveşte anumite măsuri care pot fi luate pentru a reduce riscul apariţiei ei. Aceste măsuri se referă în primul rând la un mod de viaţă cât mai sănătos şi activ, atât fizic cât şi intelectual.
