Din cuprinsul articolului
Într-o lume în care durerea emoțională rămâne adesea nespusă, consumul de substanțe devine pentru mulți un refugiu. Un adolescent care nu se simte ascultat. Un adult care nu mai găsește un sens. O suferință interioară căreia nu i s-a dat glas. În acest context, drogurile nu sunt începutul problemei, ci o consecință a ei.
Despre toate acestea a vorbit dr. Radu Țincu, medic primar ATI și toxicolog, în cadrul podcastului „Punctul pe i” – episodul 9 – într-un dialog care reconfigurează percepțiile despre consum și dependență. Nu este vorba despre alegeri proaste sau voință slabă, ci despre mecanisme biologice, suferință emoțională și lipsa unei rețele reale de sprijin.
Evadarea care doare
Primul contact cu o substanță este adesea însoțit de senzații plăcute: euforie, siguranță, curaj. Efecte rapide care ascund, însă, o realitate dură. Drogurile acționează asupra sistemului nervos central, iar unele dintre ele – în special cele sintetice – pot avea un impact devastator asupra creierului.
Canabisul, considerat inofensiv de mulți adolescenți, influențează în mod direct structura neuronală. Etobotanicele, vândute adesea sub denumiri „exotice”, sunt de zeci sau chiar sute de ori mai toxice decât substanțele clasice. Un exemplu extrem: carfentanilul, o substanță de sinteză, poate provoca moartea într-o doză cât un vârf de sare.
În fața acestor riscuri, întrebarea nu mai este „de ce consumă?”, ci „de ce doare?”.
„Cea mai utilizată substanță recreațională este cannabisul.
Este printre primele substanțe consumate, începând de la vârste din ce în ce mai fragede – 13-14 ani – adolescenți care devin consumatori nu ocazionali, ci uneori chiar constanți. Consumul pornește adesea de la convingerea că fiind o plantă, cannabisul nu ar avea toxicitate – ceea ce este fals.
Un al doilea mit, frecvent invocat, este acela că planta nu produce dependență. Și acest lucru este fals. Substanța acționează la nivelul receptorilor cannabinoizi din sistemul nervos central, unde determină o serie de modificări în expresia acestora, ceea ce poate duce la apariția dependenței.
Un alt element important în peisajul consumului recreațional este reprezentat de substanțele etnobotanice, care includ numeroase droguri de sinteză. Printre acestea se numără „cristalul” și alte variante, cu zeci sau chiar sute de denumiri diferite disponibile pe piață.
Aceste substanțe sunt create chimic pentru a imita efectele drogurilor clasice, însă sunt mai ieftine și mai accesibile, ceea ce le face cu atât mai periculoase.
Urmează, desigur, cocaina – un alt drog recreațional – însă, din cauza costului ridicat, consumul său este limitat la persoane cu un anumit statut economic.
Este important de menționat că, în ultima perioadă, aceste droguri sunt adesea combinate cu medicamente pentru a obține un efect sinergic, adică o potențare reciprocă a efectelor, ceea ce sporește riscurile medicale asociate consumului”, a explicat medicul Radu Țincu.
Cine devine dependent?
Contrar prejudecăților, nu există un profil clar al consumatorului. Poate fi oricine: un elev cu rezultate bune, un părinte copleșit de griji sau un adult care pare „funcțional”. Dr. Țincu explică faptul că dependența nu este recreație, ci alinarea unei dureri interioare nerezolvate.
Factorii de risc se ascund adesea în tăcere:
- lipsa validării și a apartenenței
- traume emoționale din copilărie
- anxietate socială amplificată de izolarea digitală
- lipsa comunicării autentice în familie
Adolescenții sunt deosebit de vulnerabili. Nevoia de acceptare și tendința de a căuta confirmare în grupuri pot duce rapid la experimentare. În lipsa unei educații emoționale solide și a unui dialog deschis, consumul devine o soluție la suferință.
Profilul psihologic al consumatorului
„Eu cred – și am scris acest lucru și în cartea mea – că omenirea, în ansamblu, este vulnerabilă la dependență. Avem, în mod natural, o nevoie de dependență, în special în contextul căutării stării de fericire.
Oamenii caută această stare și, adesea, au impresia că anumite comportamente nesănătoase le pot oferi acea senzație de bine. Fie că vorbim despre alimentație dezechilibrată, fumat, consum de alcool sau alte activități care depășesc limitele fiziologice normale ale organismului, toate acestea sunt, de fapt, încercări de a accesa o stare de fericire.
Această stare este mediată neurochimic, prin eliberarea unor neurotransmițători la nivel cerebral – precum dopamina sau serotonina – care generează acea senzație de plăcere sau satisfacție.
Un al doilea factor important este nevoia de validare.
Această nevoie este deosebit de pregnantă la tineri, care, în lipsa validării din partea familiei sau a mediului școlar, caută alternative. Iar drogurile pot deveni, în percepția lor, o astfel de alternativă. Sub influența acestor substanțe, ei au impresia că devin stăpâni pe propria viață, că pot alege anturaje atractive, care le oferă apartenență. Astfel, nevoia de validare devine un motor puternic al consumului.
Al treilea aspect identificat, mai ales în rândul adolescenților, este legat de socializare.
Paradoxal, tinerii de astăzi sunt mai puțin sociabili în mod direct. Pentru a trece peste trac sau anxietatea socială, recurg adesea la substanțe care induc dezinhibiție corticală – cum sunt alcoolul sau drogurile stimulatoare.
Aceste substanțe le oferă sentimentul că pot relaționa mai ușor, mai liber. Consider că și tehnologia are un rol negativ în acest proces – ne-a obișnuit să comunicăm prin interfețe, iar contactul față-înfață a devenit tot mai greu. Sub influența substanțelor, mulți tineri capătă un comportament mai expansiv, mai sociabil, însă pe fondul unei instabilități emoționale.
Un al patrulea element este specific adulților.
Spre deosebire de adolescenți, adulții nu caută neapărat validare sau socializare. În cazul lor, consumul apare frecvent ca o formă de refugiu din fața unor probleme nerezolvate – fie că sunt conflicte de cuplu, dificultăți la locul de muncă sau alte stresori majori.
Pentru unii, drogurile par o cale de „evadare” temporară din realitate. Chiar dacă efectul este de scurtă durată, iluzia detașării poate părea suficientă pentru a uita, măcar pentru câteva ore, de problemele cotidiene”.
Ce este sevrajul?
A te „lăsa” nu înseamnă doar a renunța la o substanță. Înseamnă a suporta un proces profund dureros, care afectează corpul, mintea și psihicul. Sevrajul înseamnă:
- dureri musculare intense
- stări de greață, vomă, transpirații
- insomnie, agitație
- gânduri agresive sau suicidare
Fără sprijin medical, această etapă poate deveni imposibil de trecut. Mulți consumatori recidivează nu din slăbiciune, ci din lipsa accesului la tratament și sprijin real. Sevrajul este o barieră fiziologică, nu morală.
Stigmatul social: obstacol în calea tratamentului
Etichetele sociale – „drogați”, „bețivi”, „puturoși” – sunt mai greu de dus decât diagnosticul medical. În loc să creeze empatie, aceste cuvinte izolează. În loc să încurajeze tratamentul, alimentează rușinea și negarea.
„Dependența este o boală, nu un defect moral”, subliniază dr. Radu Țincu. La nivel neurobiologic, consumul repetat modifică funcționarea creierului, în special în zonele responsabile cu recompensa și luarea deciziilor. A trata o dependență cu blam și excludere este echivalent cu a trata o infecție cu rușine.
Cât de periculoase sunt drogurile, comparativ cu alcoolul și tutunul?
Din punct de vedere al pagubelor și daunelor, atât fizice, cât și mentale, dacă am face un top al celor mai nocive substanțe, ar trebui să enumerăm drogurile, alcoolul și tutunul, deoarece acestea sunt cele mai frecvente.
Se clasează pe aceleași poziții?
„Da, ele se clasează pe aceleași poziții, însă intervalul de timp în care apar complicațiile variază. De exemplu, la fumat este nevoie de o perioadă mai lungă pentru ca efectele să devină evidente, dar dacă se dezvoltă un cancer pulmonar, chiar dacă acesta apare după câțiva ani de consum, nu înseamnă că efectele sunt minore. Din contră, cancerul pulmonar este o formă agresivă de cancer care de multe ori duce la deces, având complicații semnificative și dureri extrem de severe care afectează grav calitatea vieții.
De asemenea, alcoolul este un alt factor nociv major, deoarece provoacă afectări hepatice. Ciroza hepatică toxic-nutrițională, indusă de consumul excesiv de alcool, este o realitate în România. Mulți pacienți relativ tineri (50-60 de ani) dezvoltă ciroză hepatică din cauza consumului extrem de ridicat de alcool.
În ceea ce privește drogurile, dacă ne referim la efectele pe termen mediu, acestea afectează semnificativ creierul. Substanțele psihoactive pot provoca deteriorări neurocognitive, cum ar fi scăderea IQ-ului, diminuarea capacităților intelectuale (gândire, memorie, atenție), precum și tulburări de comportament și chiar tulburări psihiatrice.
Sunt pacienți care, după doar câteva luni de consum de substanțe psihoactive, dezvoltă forme de psihoze sau tulburări depresive. Prin urmare, dacă privim acest context în ansamblu, toate aceste substanțe, la un moment dat, indiferent de perioada de consum, au un impact major asupra sănătății. Și, de fiecare dată, când discutăm despre dependențe, trebuie să avem în vedere impactul nu doar din perspectiva medicală, ci și din cea psihosocială”.
Toate aceste substanțe au un potențial dăunător major:
Drogurile de sinteză se remarcă prin faptul că induc o dependență rapidă și un sevraj greu de gestionat.
Ce soluții avem?
Drumul către prevenție și recuperare presupune acțiuni clare, coordonate și constante:
- Educație timpurie – Discuții sincere cu copiii despre realitatea consumului, dincolo de clișee.
- Sprijin familial – Comunicarea autentică poate preveni consumul mai eficient decât controlul strict.
- Acces real la tratament – Centre de reabilitare accesibile și echipe multidisciplinare formate.
- Campanii informate, nu moralizatoare – Informația salvează, nu frica.
- Formare pentru cadrele medicale – Medicii, psihologii și asistenții trebuie să fie pregătiți pentru a înțelege și interveni în cazurile de dependență, fără stigmat.
Nu toți consumatorii devin dependenți. Dar fiecare dependent a început cu o durere nespusă. Recuperarea este posibilă, dar presupune timp, răbdare și mai ales sprijin. Nu e o luptă individuală, ci una colectivă, care implică familia, școala, sistemul medical și societatea.
„Dacă pleacă toți, dependentul rămâne doar cu substanța. Și asta îl va ucide.” Adevărul dur spus de dr. Radu Țincu este și un apel la responsabilitate: nu condamnarea salvează vieți, ci înțelegerea și acțiunea.
