Din cuprinsul articolului
Lupta împotriva cancerului ar putea intra într-o nouă eră. În locul paradigmei clasice, axată pe distrugerea celulelor tumorale prin chimioterapie sau radioterapie, cercetătorii propun o abordare revoluționară: reprogramarea celulelor canceroase și reintegrarea lor în echilibrul biologic al organismului.
Această strategie, inspirată din mecanismele dezvoltării embrionare și din plasticitatea celulară, ar putea transforma radical modul în care sunt tratate unele dintre cele mai agresive forme de cancer.
Timp de decenii, cancerul a fost privit ca un inamic de eliminat. „Îl atacăm”, „îl bombardăm”, „îl distrugem” – limbajul războinic a dominat nu doar cercetarea, ci și percepția publică. Însă această strategie are limite. Tratamentul agresiv afectează și țesuturile sănătoase, iar tumorile dezvoltă rezistență.
Un nou curent științific sugerează o altă cale: nu eliminarea celulelor maligne, ci reorientarea lor către un comportament sănătos. Ideea pornește de la observațiile făcute încă din anii 1950, când biologul Barry Pierce a demonstrat că unele celule tumorale, plasate într-un mediu embrionar, au început să se diferențieze în țesuturi normale.
Plasticitatea celulară – cheia noii strategii
Celulele canceroase nu sunt condamnate irevocabil. Ele dispun de un grad de plasticitate, adică abilitatea de a-și schimba destinul, în funcție de semnalele primite din mediul înconjurător.
Această trăsătură a fost exploatată recent de echipa condusă de Ling He la Universitatea din California, Los Angeles. Cercetătorii au studiat glioblastomul, unul dintre cele mai agresive cancere cerebrale, și au descoperit că, sub influența radioterapiei combinată cu forskolina — un compus natural derivat din plante —, celulele tumorale au început să capete caracteristici de neuroni și chiar de celule imunitare.
Rezultatele, publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), arată că această combinație reduce proliferarea tumorală și împiedică celulele să se mai dividă. Mai mult, la testele pe șoareci, supraviețuirea medie a crescut de trei ori comparativ cu tratamentele clasice.
Lecții din biologia dezvoltării
Pentru a înțelege acest fenomen, cercetătorii fac apel la conceptul de „peisaj epigenetic” imaginat de biologul britanic Conrad Waddington. Acesta descria celulele ca niște bile care coboară pe pante diferite, alegând un traseu ce le conduce către specializări precise (neuron, hepatocit, celulă musculară etc.).
În condiții speciale, însă, o celulă poate „urca panta” și alege un alt drum. Cancerul profită de această flexibilitate pentru a scăpa de tratamente. Însă aceeași maleabilitate poate fi folosită de medici pentru a readuce celulele bolnave pe o cale benignă.
Exemple promițătoare din întreaga lume
Nu este un caz izolat. În Elveția, cercetători au reușit să transforme celule de cancer mamar în celule adipoase. La Roma, echipa lui Andrea Pensotti a utilizat semnale inspirate din dezvoltarea embrionară pentru a „dezarma” celule tumorale.
În paralel, la Dublin, profesorul Boris Kholodenko a dezvoltat un model informatic numit cSTAR, care simulează traiectoria celulelor canceroase în peisajul epigenetic. Acest „geamăn digital” permite testarea virtuală a combinațiilor de molecule și semnale care ar putea reprograma celulele în condiții reale.
De altfel, această abordare a dat roade și în trecut. În 1985, medicii chinezi Wang și Chen au tratat o fetiță cu leucemie promielocitară acută folosind un derivat al vitaminei A. Terapia, inspirată de filozofia confucianistă — „este mai bine să corectezi decât să elimini” —, a reușit să redirecționeze celulele maligne. Tratamentul rămâne și astăzi unul dintre cele mai eficiente pentru acest tip de leucemie.
Privit prin această nouă lentilă, cancerul nu mai este un inamic absolut, ci un derapaj biologic care poate fi corectat. Această schimbare de paradigmă ar putea deschide drumul unor terapii mai blânde, mai eficiente și mai personalizate.
Deși cercetările se află încă în fază experimentală, rezultatele oferă speranțe reale pacienților și medicilor. Viitorul tratamentelor oncologice ar putea să nu mai fie despre distrugere, ci despre reprogramare și reconciliere.
