Din cuprinsul articolului
Pe măsură ce trece timpul și mai ales dacă le expunem la anumite condiții dăunătoare, este normal ca unele dintre simțurile noastre să se deterioreze.
În mod normal, însă, schimbarea este atât de graduală încât poate fi dificil de observat înainte de a fi prea târziu pentru a lua măsuri de precauție.
Urechea este, în acest sens, deosebit de vulnerabilă; Pierderea auzului, frecventă odată cu vârsta, se numește pierderea auzului. Din fericire, există modalități de a ne proteja auzul de leziuni grave.
Cum poate fi identificată pierderea auzului?
Principalul simptom al pierderii auzului este, evident, pierderea auzului. Dar, așa cum am spus, dacă procesul are loc treptat, poate fi foarte dificil să ne dăm seama că acest lucru se întâmplă.
Cu toate acestea, deoarece auzul nu se pierde în mod egal între cele două urechi sau pe tot spectrul de frecvență, există modificări în modul în care auzim care pot fi mai vizibile și ne permit să identificăm o posibilă problemă de auz.
De exemplu, se poate întâmpla ca, în mod paradoxal, unele sunete să pară foarte puternice la o ureche. Acest lucru implică faptul că este posibil să pierdem auzul, dimpotrivă, iar creierul nostru ajustează percepția în funcție de această asimetrie.
De asemenea, ne poate fi dificil să urmărim conversațiile, mai ales în medii zgomotoase sau dacă participă mai mult de două persoane; întrucât urechea noastră are dificultăţi mai mari în identificarea diferitelor surse de sunete.
Pe de altă parte, și pentru că pierderea auzului tinde să fie mai pronunțată la frecvențe mai înalte, poate fi dificil să recunoști anumite tipuri de sunete, cum ar fi „s” și „th”; mai puțină capacitate de a discerne vocile feminine decât cele masculine; și dificultăți deosebite cu vocile mormăite sau neclare.
În sfârșit, atunci când cauza surdității este altceva decât deteriorarea normală a timpului, pot apărea și alte semne precum senzația de dezechilibru, amețeli, presiune crescută în ureche sau tinitus.
