Distonia musculară este o boală rară destul de puțin cunoscută. Afecțiunea se manifestă prin mișcări involuntare ale corpului. Mai exact, mușchii persoanei afectate se contractă în mod involuntar și astfel au loc mișcări repetat, anormale. Practic, corpul nu mai ascultă.
Afecțiunea poate să afecteze numai o singură parte a corpului, sau mai rău, mai multe părți sau chiar tot corpul.
Din nefericire, distonia este o boală incurabilă, iar tratamentul disponibil astăzi nu poate decât să minimalizeze simptomele.
În literatura de specialitate, în funcție de numărul de părți ale corpului care sunt afectate distonia se clasifică în:
- distonia focală – este afectată numai o singură parte a corpului,
- distonia segmentară – sunt afectate două sau mai multe părți,
- distonia generală – totul corpul este afectat.
De asemenea, specialiștii susțin că după distonia se mai împarte și în:
- distonia cervicală – apare la nivelul gâtului,
- distonia pleoapelor,
- distonia oromandibulară – limba sau/și maxilarul sunt afectate,
- distonia spasmodică – corzile vocale și cutia vocala sunt afectate,
- distonia mâinii – este afectat scrisul de exemplu, sau o activitate pe care o faci cu mâna.
În funcția de vârsta la care boala debutează există:
- Distonie cu debut precoce – adică boală are un debut în jurul vârstei de 20 – 30 de ani sau mai puțin. Apare la un picior, la braț și ulterior progresează și implică și alte membre și trunchiul. Distonia care apare devreme, în copilărie de regulă are un fond genetic și se extinde în timp, cuprinde în câțiva ani tot corpul.
- Distonie cu debut tardiv – debutul începe cu zona gâtului incluzând laringele, ajunge și la brațe. Distonia care apare tardiv, de obicei la adulți, chiar la vârstnici este mult mai localizată și fără tendință de evoluție.
Principalul simptom al distoniei îl reprezintă contracția musculară. Practic, aceste contracții apare într-o anumită zona, apoi se agravează, sunt repetitive, se accentuează cu timpul. Bolnavul nu mai poate să meargă, să întoarcă capul, uneori nici să vorbească, sau pot să înghită mâncare extrem de greu. Cu alte cuvinte corpul nu mai ascultă.
Diagnosticul este dificil de stabilit iar bolnavul trebuie să ajungă la medicul neurolog.
Nu există un tratament curativ al bolii, însă există o serie de modalități de a diminua simptomele afecțiunii. De ajutor este kinetoterapia, gimnastica medicală. De asemenea, există diferite tratamente medicamentoase. Există și tratamentul injectabil cu toxină botulinică. Aceste injecții sunt bine tolerate și nu au efecte secundare. În cazurile grave există și tratament chirurgical sau stimularea cerebrală profundă.
