„În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8) este un principiu al doctorilor fără de arginți. Adică al acelor medici care cred că doctorul este cel prin care Dumnezeu lucrează și dăruiește bolnavului sănătate.
Exemple creștine de îngrijire medicală sunt numeroase, ele îmbină tehnica medicală cu cea duhovnicească şi ajung să vindece miraculoas prin întoarcerea la credință. Având trup și suflet, aplicarea unui tratament complet trebuie să aibă acțiune atât asupra trupului, cât și asupra sufletului omului.
Medicii creștini ştiu asta, pentru că ei sunt chemați să slujească nu doar un trup bolnav, ci omul cu trupul și sufletul său.
Medicul este cel prin care Dumnezeu lucrează și dăruiește bolnavului sănătate de cele mai multe ori, spune Isus Sirah: „Și el (doctorul) se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă“ (Sir. 38, 14).
„Un medic credincios ştie să îşi recunoască propriile limite și, fără a fi atins de mândrie și autosuficiență, apelează la un ajutor mai presus de puterile sale. Iar Hristos îi dăruiește doctorului înțelepciune și pricepere și-i luminează mintea spre descoperirea bolii și aplicarea tratamentului”.
„O somitate în neurochirurgia românească, apreciat în lumea medicală internaţională, acad. prof. dr. Leon Dănăilă este chemat în sala de operaţie. Răspunde prompt ca un soldat la apelul goarnei de pe câmpul de luptă. Până ajunge în sala de dezinfectare nu scoate o vorbă. În birou îmi spunea că se roagă înaintea fiecărei operaţii. Poate acesta este timpul rezervat momentului în care stă la sfat cu Dumnezeu. L-am întrebat dacă are superstiţii şi mi-a replicat simplu: „Superstiţii nu am, credinţă numai”. (fragment din interviul „Un chirurg, mâinile lui Dumneze”, ziarul Lumina).
„Nu îl salvezi numai cu medicina, ci şi cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credinţă. Când trăieşti extracorporalizarea, nu te mai poţi îndoi că eşti carcasa care ţine de materialitate şi esti om prin starea de conştienţă umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai ştiinţei. (…) Dumnezeu nu lucreaza cu minuni precum Hristos. Dumnezeu îţi creează oportunităţi.” (prof. univ. George Litarczek, născut în 1925 în SUA, la Boston, a studiat şi lucrat în România, unde a întemeiat specialitatea anestezie terapie-intensivă)
“Eu văd medicina altfel. Obligaţia mea e să prelungesc viaţa tuturor celor care vin spre mine, cât pot. Sigur există deasupra Dumnezeu. Scopul medicinei este să încerce să prelungească măcar cu o zi viaţa aproapelui, dacă se poate cu mai mult e şi mai bine…Inteligenţa trebuie să fie dublată de caracter şi de morală. Dacă nu este aşa, se fac lucruri ce nu sînt onorabile pentru un medic“(…).
“Viaţa şi vieţuirea sînt grele. Cine trăieşte pe Pămînt şi crede că a trăi este simplu nu l-a înzestrat Dumnezeu cu simţul realităţii şi al observaţiei sau nu a făcut nimic la viaţa lui. Cine încearcă să muncească cinstit şi să îşi cîştige pîinea prin sudoarea frunţii – în orice domeniu, pentru că toate muncile sînt onorabile – constată că viaţa nu este deloc simplă”. (prof. univ. dr. Teofil Lung, Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială Cluj, unul dintre cei mai buni specialişti în chirurgie maxilo-facială din România).
Profesorul Ciurea chiar crede în minuni şi în mâna lui Dumnezeu: “Nu se poate ca în această meserie, și mai ales în neurochirurgie, să nu crezi în Dumnezeu. Nu se poate! Trebuie să te ajute cineva. Sunt atâtea și atâtea semne din partea Divinității, mai ales pentru ortodoxie și pentru noi românii și nu realizăm și nu căutăm să fim mai buni, să fim mai apropiați unii de ceilalți, să ne iubim unii de alții, să credem în Dumnezeu. Doar atunci putem efectua și aceste lucruri dificile care se numesc operațiile de neurochirurgie(…)” (Profesorul Ciurea, , şeful Clinicii de neurochirurgie de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”).
“Ca medic îți dai seama foarte repede că Dumnezeu îngăduie să tratezi și să faci anumite lucruri de folos pentru un pacient. Medicul tratează, Dumnezeu vindecă! Este un principiu despre care mereu le atrag atenția rezidenților, cei aflați în formare ca medici, să nu pice într-o mândrie nesănătoasă și să nu se vadă mai capabili decât sunt(…) Omul are anumite nevoi materiale, dar nu trebuie să prețuiască banul, aspectul material mai mult decât sufletul lui. (…)mesajul pentru cei tineri ar fi să prețuiască munca și serviciul, dar nu cu prețul credinței sau al familiei și al copiilor, care vor suporta repercusiunile. (prof. dr Ştefan Mindea, unul dintre neurochirurgii de top ai Universității Stanford, s-a întors în ţara să aducă experiența acumulată în SUA în calitate de director al secției de Neurochirurgie Minim Invazivă-cerebral şi coloană).
În anul 1947, responsabilul cu treburi religioase din Crimeea, Eznatov, a început să îi întindă piedici. Odată, la un congres, l-a întrebat pe arhiepiscop:
” – Cum se face că dumneavoastră, chirurg atât de vestit, credeţi în cel pe care nu l-a văzut nimeni, niciodată?” Arhiepiscopul a răspuns: ” – Dumneavoastră credeţi că există iubire?” ” – Da.” ” – Credeţi că există minte?” ” – Da.” ” – Aţi văzut vreodată mintea?” ” – Nu.” „- Nici eu nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu, dar cred că există.”
La un alt congres, în Ialta, când i s-a pus o întrebare asemănătoare, a răspuns:
„- Deseori, iubiţi colegi, auziţi aceste cuvinte: Inima mea este plină de dragoste, inima mea este plină de ură. Dar când deschideţi inima nu găsiţi nici una din acestea, numai muşchi şi sânge. Sau deschideţi craniul şi nu vedeţi în el nici minte, nici prostie.
Aşa şi eu, nu L-am văzut pe Dumnezeu. Însă cred în Acesta. Prin credinţa în Dumnezeu viaţa noastră capătă sens, scop, sprijin. Sufletul este plin de o comoară nepreţuită.” (din Arhimandrit Nectarie Antonopoulos, Sfântul Arhiepiscop Luca 1877-1961, chirurgul fără de argint, Editura Egumeniţa)
Cei mai cunoscuți sfinți doctori fără de arginți sunt Cosma și Damian din Arabia, Cosma și Damian din Asia Mică, Chir și Ioan, Talaleu, Cosma și Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit și Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii. Hristos este însă cel mai mare Tămăduitor al tuturor timpurilor, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. Iar dintre toţi sfinții Maica Domnului are cea mai mare îndrăzneală către Fiul său, fiind prima la care alergăm atunci când avem un necaz.
Toți sfinții sunt, prin excelență, tămăduitori. Având îndrăzneală către Dumnezeu pot vindeca rănile sufletești și trupești ale oamenilor care au credință și nădejde. De aceea, există sfinți numiți „Taumaturgi“, adică vindecători, așa cum este Sfântul Nectarie.
Sfinții doctori fără de arginți sunt reprezentați în iconografie alături de cutia cu medicamente și lingurița, care simbolizează atât vindecarea trupească, cât şi cea sufletească.
