Din cuprinsul articolului
Un raport CIA declasificat, datând din februarie 1951, readuce în discuție o ipoteză biologică interesantă: tumorile maligne și anumiți paraziți ar putea împărtăși mecanisme metabolice similare.
Documentul, clasificat inițial ca CONFIDENTIAL și făcut public abia în 2014, rezumă un studiu științific sovietic din 1950 care analiza aceste asemănări.
Raport CIA din 1951 readuce în discuție o ipoteză veche despre cancer și metabolismul tumorilor
Un document al CIA apărut în spațiul public în ultimii ani sugerează că serviciile de informații americane analizau încă din anii ’50 cercetări științifice care explorau posibile legături biologice între paraziți și cancer, potrivit Daily Mail.
Documentul, redactat în februarie 1951 și declasificat abia în 2014, rezumă un studiu sovietic care descria asemănări metabolice surprinzătoare între viermii paraziți și tumorile canceroase.
Raportul menționează că cercetătorii observaseră faptul că ambele tipuri de organisme par să se dezvolte în condiții metabolice aproape identice. Atât paraziții, cât și celulele tumorale pot prospera în medii sărace în oxigen și tind să acumuleze cantități mari de glicogen, o formă de energie stocată utilizată de celule atunci când resursele sunt limitate.
Documentul CIA se baza pe un articol științific publicat în 1950 în revista sovietică Priroda, semnat de profesorul V. V. Alpatov. Acesta studia comportamentul biochimic al endoparaziților, organisme care trăiesc în interiorul corpului gazdei.
După declasificare, raportul a fost redistribuit pe scară largă online și a stârnit numeroase reacții. Unele comentarii au sugerat că documentul ar demonstra că autoritățile americane știau de zeci de ani despre o posibilă legătură între paraziți și cancer.
Totuși, raportul în sine nu afirmă că cancerul ar fi cauzat de paraziți. El consemnează doar faptul că un studiu sovietic a identificat anumite similitudini biochimice și a observat că unele substanțe testate în experimente păreau să afecteze atât paraziții, cât și tumorile.
La începutul Războiului Rece, astfel de lucrări științifice erau traduse și analizate de serviciile de informații americane deoarece puteau avea implicații pentru cercetarea biomedicală și chiar pentru domeniul apărării.
Asemănările metabolice dintre paraziți și celulele canceroase
- Potrivit cercetării sovietice rezumate în raportul CIA, una dintre cele mai importante similitudini dintre viermii paraziți și celulele canceroase ține de modul în care acestea produc energie.
Mulți paraziți intestinali se bazează în mare măsură pe metabolismul anaerob, un proces prin care energia este generată fără a fi nevoie de cantități mari de oxigen. În mod surprinzător, celulele tumorale par să adopte o strategie metabolică similară.
- Tumorile solide conțin adesea zone cu oxigen foarte redus, deoarece celulele se multiplică rapid iar alimentarea cu sânge devine insuficientă. Pentru a supraviețui în aceste condiții, celulele canceroase își modifică metabolismul astfel încât să poată produce energie chiar și în medii hipoxice.
- O altă caracteristică comună observată de cercetători a fost acumularea unor rezerve mari de glicogen. Glicogenul este o moleculă pe care celulele o folosesc ca rezervă energetică. Prezența unor cantități ridicate atât în paraziți, cât și în țesuturile tumorale sugera că ambele funcționează în condiții metabolice neobișnuite comparativ cu celulele sănătoase.
Cercetătorii au descris aceste tipuri de țesut drept aparținând unui tip metabolic numit „aerofermentor”, termen introdus de omul de știință german Th. Brand. Conceptul se referă la organisme sau celule capabile să producă energie în condiții de oxigen redus, dar care pot supraviețui și în medii complet lipsite de oxigen.
Această capacitate metabolică duală ar putea explica, potrivit autorilor studiului, modul în care tumorile reușesc să supraviețuiască și să se dezvolte în țesuturi foarte dense, unde circulația sângelui este limitată și oxigenul devine insuficient.
Experimente timpurii: medicamente antiparazitare testate pe tumori
Raportul CIA menționează și câteva experimente din acea perioadă în care cercetătorii au analizat substanțe utilizate inițial împotriva paraziților și au observat efecte și asupra tumorilor.
Printre compușii menționați se numără:
- Myracyl D: Acest medicament era folosit pentru tratarea bilharziei, o boală parazitară. În unele experimente timpurii, cercetătorii au observat că substanța avea activitate și asupra unor tumori maligne.
- Guanozolo: Compusul acționa prin blocarea producției de acizi nucleici, elemente esențiale pentru ADN și ARN. În experimentele de laborator, el a încetinit creșterea atât a unor microbi, cât și a tumorilor testate pe modele animale.
- Atebrin (forme izomere): Diferite forme „în oglindă” ale moleculei au demonstrat efecte diferite asupra paraziților și asupra țesuturilor tumorale comparativ cu celulele sănătoase. Această observație sugera că celulele afectate de boală ar putea avea receptori biologici modificați.
Raportul menționează, de asemenea, alte caracteristici comune observate între paraziți și tumori, inclusiv modificări ale metabolismului purinelor și structuri proteice neobișnuite.
De ce aceste observații sunt discutate din nou astăzi
Deși studiul sovietic analizat în raportul CIA datează din anii ’50, ideea unor vulnerabilități metabolice comune între paraziți și cancer a revenit în atenția cercetătorilor în ultimele decenii.
O parte dintre aceste discuții se leagă de interesul pentru medicamentele antiparazitare existente și de posibilitatea ca unele dintre ele să aibă efecte asupra celulelor canceroase.
Un exemplu frecvent menționat în literatura științifică este ivermectina, un medicament cunoscut pentru utilizarea sa împotriva infecțiilor parazitare.
Ce arată studiile moderne despre Ivermectină
În ultimii ani, numeroase studii de laborator și pe modele animale au analizat modul în care Ivermectina ar putea influența celulele canceroase.
Rezultatele preclinice sugerează mai multe mecanisme posibile:
- inhibarea creșterii și multiplicării celulelor tumorale
- declanșarea apoptozei (moarte celulară programată)
- blocarea formării de noi vase de sânge necesare tumorilor
- interferența cu anumite căi de semnalizare implicate în dezvoltarea cancerului
- creșterea sensibilității unor celule canceroase la chimioterapie.
Aceste efecte au fost observate în studii care au analizat mai multe tipuri de cancer, inclusiv:
- cancer de sân
- cancer colorectal
- cancer pulmonar
- cancer pancreatic
- cancer ovarian.
Este important însă de subliniat că majoritatea acestor rezultate provin din studii preclinice, iar eficiența la pacienți trebuie demonstrată prin studii clinice riguroase.
Cercetări actuale și interesul instituțiilor medicale
Pe fondul acestor rezultate experimentale, unele instituții de cercetare analizează mai atent potențialul unor medicamente antiparazitare în oncologie.
Printre direcțiile de cercetare se numără:
- studii de laborator care investighează modul în care ivermectina poate afecta celulele canceroase
- evaluarea combinațiilor dintre ivermectină și imunoterapii în anumite tipuri de cancer
- analize științifice care examinează profilul de siguranță și mecanismele moleculare ale medicamentului.
Aceste cercetări sunt încă în curs, iar comunitatea științifică încearcă să determine dacă aceste observații experimentale pot avea aplicații reale în tratamentul cancerului.
