Donarea de organe după moarte: Adevăruri esențiale dezvăluite în exclusivitate de Dr. Guenadiy Vatachki

Donarea de organe după moarte: Informarea corectă și consimțământul familiei sunt cheia pentru a transforma donarea de organe într-un act de salvare a vieților.

Donarea de organe după moarte este un gest generos și salvator care poate salva vieți, dar necesită informare corectă și discuții deschise în familie. Am discutat în exclusivitate cu Dr. Guenadiy Vatachki, Director executiv al Agenției Naționale de Transplant (ANT), pentru a afla răspunsul celor mai frecvente întrebări legate de donarea post-mortem.

De ce este important să discutăm în familie despre donarea de organe?

În situații tragice, decizia de a dona poate fi extrem de dificilă pentru cei apropiați. Acest lucru este foarte important ca dorința de a dona organe și țesuturi să fie discutată și cunoscută în familie. O comunicare deschisă ajută la respectarea voinței persoanei și la luarea unei decizii conștiente, care poate salva vieți.

„Este esențial ca dorința persoanei privind donarea de organe și țesuturi să fie cunoscută de familie. În cazul unui accident tragic, decizia de a dona este dificilă pentru cei rămași, iar o comunicare clară ajută la luarea unei decizii conștiente și respectarea voinței celui drag.”, spune Dr. Guenadiy Vatachki, medic chirurg specializat în prelevare de organe și transplant, în exclusivitate pentru Doctorul Zilei.

 Ce organe și țesuturi pot fi prelevate după moarte?

„După declararea morții cerebrale, confirmată medical și în condițiile existenţei consimţământului privind prelevarea (în una dintre formele sale), se pot preleva organe precum: inima, plămânii, ficatul, rinichii, pancreasul și intestinul subțire. De asemenea, se pot preleva diverse tipuri de țesuturi: cornee, piele, os, cartilaj, ligamente, tendoane, valve cardiace şi vase de sânge.

Prevederile punctelor 1-3 ale art. 147, din titlul VI din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc condițiile de prelevarea de organe, țesuturi și celule de la donatorul decedat, precum și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1.170 din 10 octombrie 2014, pentru confirmarea morții cerebrale, privind aprobarea modelelor de formulare pentru aplicarea prevederilor titlului VI din Legea nr. 95/2006, privind reforma în  domeniul sănătății, care stabilește criteriile de diagnostic pentru confirmarea morții celebrale, protocoale de resuscitare adult și copil, modelele de formulare aferente şi modele declarații privind consimțământul de prelevare organe de ţesuturi. ”, explică Dr. Guenadiy Vatachki, Directorul Executiv ANT.

Există diferențe între donarea organelor de la minori și adulți?

Prelevarea se poate face fără consimțământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea în favoarea donării.

„Prevederile punctelor 4-6 din titlul VI din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc condițiile legale în care se poate face prelevarea de organe, țesuturi şi celule de la persoanele decedate în sensul că aceasta se face numai cu consimțământul scris al cel puțin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ supraviețuitor, părinţi, descendenți, frate/soră, altă rudă în linie colaterală până la gradul al IV- lea inclusiv.

Prelevarea se poate face fără consimțământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimțământ pentru prelevare și înscrierea în Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule.

În cazul minorilor, este nevoie de obținerea acordului părinților sau al reprezentanţilor legali pentru prelevarea de organe şi/sau țesuturi în vederea transplantului, în situația în care aceștia nu pot da o declarație notarială prin care să-şi exprime acest acord în timpul vieții”, explică Directorul Executiv de la Agenției Naționale de Transplant.

Care sunt condițiile și restricțiile medicale pentru prelevarea organelor?

Prelevarea nu este posibilă dacă:

• Decesul nu este constatat în condițiile prevăzute de lege (moarte cerebrală confirmată de comisia medicală).
• Există boli infecţioase grave active (HIV, septicemie, tuberculoză activă etc.), anumite tipuri de cancer diseminat sau insuficiența de organ.
• Persoana a exprimat anterior un refuz explicit privind donarea.
• Familia refuză donarea.
• În cazurile medico-legale, refuzul medicului legist pentru unul sau mai multe organe și/sau ţesuturi, pe motiv că ar afecta rezultatul autopsiei și concluziile investigației medico-legale.
• În cazul minorilor, dacă părinţii/reprezentanții legali nu își dau acordul.

Cum și când se realizează prelevarea organelor?

Dr. Vatachki spune că este indicat ca prelevarea de organe să se facă cât mai rapid

„Prelevarea are loc cât mai rapid după declararea oficială a morţii cerebrale şi obținerea consimţământului, în centre medicale acreditate pentru prelevare de organe, țesuturi şi celule de origine umană. Este indicat ca prelevarea de organe să se facă cât mai rapid deoarece, fără creier celelalte
organe îşi pierd abilitatea de a mai funcționa, se produce degradarea funcției și a calităţii organelor.

Condiţiile esenţiale includ: menținerea funcțiilor vitale ale organelor prin suport medical până la prelevare, absența contraindicațiilor medicale şi existenţa unei echipe medicale autorizate”, mai spune Dr. Vatachki.

Cum poate o persoană să devină donator post-mortem în România?

Conform prevederilor punctului 5 al art. 147 din titlul VI din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedată şi-a exprimat deja opțiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare și înscrierea în Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății.

Ceea ce înseamnă că, în prezent, în România se aplică sistemul de „acord informat”, în sensul că este în lipsa actului notarial menționat mai sus, este nevoie de acordul familiei în vederea prelevării de organe, țesuturi și celule de origine umană. Din păcate, la acest capitol, România fiind singura țară din Uniunea Europeană care nu a reglementat „acordul prezumat” în cazul donatorilor de de organe, țesuturi și celule.
Totuşi, campaniile de informare publică şi dialogul în familie sunt esențiale pentru ca dorința persoanei să fie respectată, ANT încurajând ca fiecare cetăţean să-şi exprime opțiunea în timpul vieții cu privire la donarea de de organe, țesuturi și celule, pentru ca această decizie să nu fie pusă pe umerii celor dragi, dacă o astfel de situție nefericită se întâmplă”, conchide Dr. Guenadiy Vatachki.

În România, mii de oameni așteaptă un transplant salvator, uneori chiar ani de zile. Donarea de organe este un gest de solidaritate supremă care poate oferi o nouă șansă la viață copiilor și adulților aflați în suferință.