Din cuprinsul articolului
Uitarea nu este întotdeauna primul semnal de alarmă. Potrivit neurologului britanic Dr. Tim Rittman, schimbările de comportament și stările afective modificate pot apărea cu mult înainte de tulburările clare de memorie. Într-un interviu acordat publicației Nottinghamshire Live, specialistul avertizează că o dispoziție permanent scăzută și apariția anxietății fără un motiv concret pot marca începutul unui proces degenerativ.
Multe persoane trec peste aceste stări, punându-le pe seama stresului, vârstei sau oboselii. Însă, în anumite cazuri, ele reflectă modificări neurologice subtile, caracteristice formelor timpurii de demență.
De ce pot fi ușor ignorate aceste simptome
Tristețea aparent inexplicabilă sau o teamă constantă nu trimit, în mod reflex, la un diagnostic neurologic. Cu atât mai puțin la demență. Însă, spune Dr. Rittman, atunci când aceste trăiri persistă și încep să afecteze relațiile sociale sau activitățile cotidiene, este recomandat ca persoana în cauză să fie evaluată de un medic.
„Mulți oameni confundă aceste stări cu depresia obișnuită sau cu o criză personală. Dar dacă ele apar împreună cu momente de confuzie sau dificultăți de concentrare, poate fi vorba de mai mult decât atât,” explică medicul neurolog.
Ce spune știința despre simptomele timpurii ale demenței
Demența nu înseamnă doar uitare. Potrivit cercetărilor publicate în Journal of Alzheimer’s Disease, primele modificări pot apărea în aria creierului responsabilă de reglarea emoțiilor, nu în cea legată de memorie.
Studiile arată că anxietatea poate apărea cu 2–3 ani înaintea declinului cognitiv observabil, mai ales în formele de demență cu debut precoce. Aceste tulburări afective pot masca boala și întârzia diagnosticul cu luni sau chiar ani.
Când devine un simplu episod o problemă medicală?
O dispoziție mai proastă după o perioadă stresantă este firească. Însă o stare continuă de neliniște, lipsa plăcerii pentru activități obișnuite sau izolarea față de prieteni și familie ar trebui să ridice întrebări, mai ales dacă apar la o persoană trecută de 60 de ani.
În cazul în care se adaugă mici lapsusuri, pierderea orientării temporale sau dificultăți în a duce la bun sfârșit activități banale, este indicată o evaluare neurologică.
De ce contează detectarea timpurie
Cu cât diagnosticul este pus mai devreme, cu atât pacientul poate beneficia de îngrijire personalizată și de tratamente care încetinesc evoluția bolii. De asemenea, o intervenție rapidă ajută și familia să se pregătească emoțional și logistic pentru ce urmează.
Dr. Rittman atrage atenția că, în lipsa unui diagnostic corect, mulți oameni suferă în tăcere, fără să înțeleagă ce se întâmplă cu ei. În schimb, o evaluare completă – care poate include teste cognitive, analize de sânge și, uneori, imagistică cerebrală – poate clarifica rapid situația.
Ce pot face cei apropiați
Modificările de comportament sunt adesea observate mai întâi de familie sau prieteni. Dacă cineva apropiat devine mai retras, mai iritabil sau pare să nu se bucure de lucrurile obișnuite, o conversație blândă poate deschide ușa spre ajutor.
Nu este vorba despre „a trage o concluzie”, ci despre a încuraja o vizită la medic. În multe cazuri, chiar dacă nu este vorba despre demență, simptomele pot semnala o depresie tratabilă sau o altă problemă medicală reversibilă.
De reținut
-
Primele semne de demență nu se limitează la pierderea memoriei.
-
O stare prelungită de tristețe sau anxietate poate fi un indicator timpuriu.
-
Evaluarea medicală devine importantă atunci când aceste simptome persistă sau se agravează.
-
Detectarea timpurie poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului.
-
Familia și apropiații pot avea un rol esențial în observarea acestor schimbări.
