Din cuprinsul articolului
Medicamentele frecvent utilizate pentru scăderea colesterolului – precum statinele și ezetimib – pot avea efecte benefice și asupra sănătății cognitive, arată rezultatul unui studiu publicate în revistă științifică Alzheimer’s & Dementia.
Colesterolul LDL și riscul de demență: dovezi noi dintr-un studiu amplu
Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea din Bristol (Marea Britanie) și Spitalul Universitar din Copenhaga (Danemarca), se bazează pe cercetări anterioare care au asociat colesterolul „rău” (lipoproteinele cu densitate joasă – LDL-C) cu apariția demenței. Nu este o idee nouă, însă această analiză oferă unul dintre cele mai detaliate seturi de date și cele mai solide dovezi de până acum privind existența acestei legături și sugerează că tratamentele ar putea aborda ambele probleme simultan.
„Datele actuale indică faptul că reducerea colesterolului mai devreme în viață ar putea diminua riscul de demență mai târziu”, scriu autorii în articolul publicat.
Genele care reduc colesterolul pot scădea riscul de demență
Oamenii de știință nu au urmărit persoane care luau medicamente pentru colesterol, ci a folosit variante genetice asociate cu niveluri mai scăzute de colesterol drept substitut pentru o viață întreagă de tratament cu statine – o metodă cunoscută sub numele de randomizare mendeliană.
Această metodă elimină influența unor factori greu de măsurat cu precizie, precum alimentația sau nivelul de activitate fizică.
Randomizare mendeliană: metoda care leagă colesterolul de sănătatea creierului
În acest fel, experții au descoperit o corelație semnificativă între predispoziția genetică pentru un nivel scăzut al colesterolului și un risc redus de demență, sugerând că mecanismele biologice influențate de genele care mențin colesterolul la cote mici – aceleași mecanisme vizate de statine și ezetimib – pot influența și probabilitatea apariției demenței.
„Ceea ce arată studiul nostru este că persoanele care au aceste variante genetice ce reduc colesterolul par să aibă un risc semnificativ mai mic de a dezvolta demență”, a declarat Liv Tybjærg Nordestgaard, biochimist clinic care a făcut parte din echipa de la Universitatea din Bristol pe durata cercetării.
Prin folosirea metodei de randomizare mendeliană, combinată cu un set de date extins, cercetătorii au putut demonstra cu un grad ridicat de certitudine că nivelurile mai scăzute de colesterol determinate genetic reprezintă, cel mai probabil, motivul pentru care unele persoane au un risc mai mic de demență.
Ateroscleroza, acumularea de depozite grase de colesterol în vasele de sânge, ar putea fi un element-cheie al mecanismului bolii.
„Ar fi un pas firesc și extrem de valoros să se desfășoare studii clinice randomizate pe o perioadă de 10 până la 30 de ani, de exemplu, în care participanților li se administrează medicamente care scad colesterolul, iar apoi se analizează riscul de a dezvolta demență”, explică Liv Tybjærg Nordestgaard.
