Diana Artene este nutriționist și dietetician acreditat în baza studiilor de licență în Nutriție și Dietetică (Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș), respectiv Master în Științele Nutriției (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Biologie din Cluj) și doctor în Nutriție Oncologică (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București).
Persoanele cu cancer trebuie să mențină o greutate corporală sănătoasă și să mănânce alimente nutritive. Uneori, efectele secundare ale tratamentului împotriva cancerului pot determina o persoană să mănânce mai puțin și să piardă în greutate. Pierderea in greutate fara ddiete te poate face slab și subnutrit. Pe de altă parte, unele tratamente pentru cancer pot determina creșterea în greutate.
Consilierea nutrițională poate ajuta persoanele cu cancer să obțină substanțe nutritive esențiale, precum proteine, vitamine și minerale. De asemenea, îi poate ajuta să mențină o greutate corporală sănătoasă.
Cu această ocazie, Diana Artenie ne explică importanța nutriției atunci când vorbim de cancer, dar și diferențele de nutrițiție între prevenția cancerului și nutriția în timpul tratamentului oncologic.
„Aș vrea să subliniez două aspecte esențiale în oncologie:
- Există o diferență foarte mare între nutriția pentru prevenția cancerului, nutriția pe parcursul tratamentului oncologic cu intenție curativă și nutriția pe parcursul tratamentului oncologic paleativ. Nutriția oncologică este foarte diferită de nutriția clinică și se particularizează atât în funcție de metabolismul malign și localizarea tumorii, cât și în funcție de etapa tratamentului și eventualele comorbidități pe care pacienții le aveau dinaintea diagnosticului de cancer. Deoarece celulele maligne sunt extrem de rezistente și adaptabile, nu există remedii minune pentru cancer și nu putem vindeca prin alimente sau diverse suplimente o boală de talia cancerului.
- Cancerul este o boală plurifactorială – deci maxim putem spune că aportul substanței X sau Y crește riscul de cancer pe baza studiilor epidemiologice, care însă nu stabilesc relații de cauzalitate, ci doar indică factori de risc. Iar acești factori de risc pot să se manifeste sau nu în funcție de riscul genetic al fiecărei persoane în parte și în funcție de calitatea vieții – calitate ce include și stresul și tulburările de somn.
Ținând cont de aceste aspecte, dieta în prevenția cancerului ocupă un loc la fel de important ca și practicarea regulată a efortului fizic, creșterea calității somnului, asertivitatea și practicarea activităților ce cresc reziliența față de stres, evitarea consumului excesiv de alcool și renunțarea la fumat. Însă țările în care s-a obținut o scădere a mortalității pentru anumite tipuri de cancer, nu au obținut asta prin alimentație, ci prin aplicarea unor programe naționale de screening”, a declarat Diana Artene în cadrul unui interviu pentru RoMedic.
Cum vă raportați la următoarele trend-uri atât în prevenția cancerelor, dar în mod special în timpul terapiei oncologice: sucurile de fructe și legume pentru detoxifiere, interzicerea zahărului pentru „înfometarea celulelor canceroase” și alcalinitate vs. acidoză în cancer?
„Pacientul cu cancer nu are nevoie să se detoxifieze, ci are nevoie să se hrănească astfel încât să își susțină eficiența tratamentului. Iar alcalin nu este cu nimic mai sănătos decât acid.
Daca este să luăm în considerare doar sistemul de tampon digestiv, un aliment cu pH acid cum este carnea generează alcalinizarea pH-ului la nivel gastric, deci cunoașterea pH-ului pe care un aliment îl are în afara organismului fără cunoșterea fiziologiei organismului uman poate duce la o inundație de articole care mai de care mai alarmante și mai virale pe internet, însă fără beneficiu clinic pentru pacientul oncologic. Simplul concept de „dietă alcalină“ ignoră toate sistemele de tampon prin care organismul încearcă să își mențină un pH constant.
Contracararea efectelor secundare ale tratamentului – deși importantă – nu este esențială pe parcursul tratamentului oncologic cu intenție de vindecare, ci pe parcursul paliației. Din păcate, mulți practicieni ai medicinei complementare, alternative, naturoterapiei sau ai modernei medicine integrative nu au studii de medicină internă, nu știu fiziologie sau fiziopatologie și doar își dau cu părerea pe baza unor informații incomplete, lipite cap la cap astfel încât să le susțină punctul de vedere. Apoi își susțin eficiența „remediului alternativ“ pe baza unor studii individuale de caz.”
