Povara costurilor acestor intervenții și lipsa specialiștilor „de la stat” poate fi suplinită în spitalele private. Dr. Mircea Cotul explică, pentru Doctorul zilei, ce înseamnă sistemul privat și cum poți să salvezi viața unui unui micuț pe banii altora.
Dana Lascu
Secții de cardiologie pediatrică au cam toate clinicile private, dar malformațiile grave se operează doar într-una – la Spitalul Monza din Capitală. Aici, coordonator este dr. Mircea Cotul. Până în 2013, pe când încă lucra la Institutul Inimii din Cluj-Napoca, chirurgul cardiolog pediatru opera, anual, 250 de bebeluși cu malformații. De la începutul lui 2014, a acceptat provocarea de a trece „în privat”. Nu a ales pentru bani sau pentru aparatura modernă, pentru că, spune el, „chirurgia este, până la urmă, o artă. Sigur că se ajută de o anumită tehnologie, dar efectuarea unei intervenții chirurgicale în totalitate doar prin prisma unui robot, din punctul meu de vedere, este imposibilă (…) mai ales în malformațiile de o complexitate severă”
A venit și anestezistul
Și n-a venit singur la București, ci alături de dr. Antonela Mureșan, specialist în anestezie terapie intensivă pediatrică. „Decizia a fost dificil de luat din partea fiecăruia dintre noi. Vorbesc de mine personal și de doamna doctor Mureșan, alături de care lucrez din 1996. A fost greu să părăsești un institut și un colectiv unde te-ai format, unde ai colegi, prieteni, să părăsești locul în care îți sunt rădăcinile, familia, copiii, acceptând să vii într-un spital cu totul nou, să pornești o activitate oarecum de la zero – pentru că totuși aici funcționa Secția de adulți – și întrun oraș unde, până atunci, nu avusesem prilejul să stau mai mult de două zile”.
Malformațiile, operate în România de 21 de ani
La București, echipa chirurgului Mircea Cotul este completată de dr. Antonela Mureșan – șef secție ATI pediatrică, dr. Andreea Brădean, specialist chirurgie cardiovasculară și de dr. Eugen Săndică, specialist în chirurgie cardiacă pediatrică. Dar disciplina în sine și de sine stătătoare este relativ nouă, în România. „Începem undeva prin 1995, este debutul activității de chirurgie cardiologică pediatrică în Institutul Inimii din Cluj, centrul unde m-am format și de unde provin. Cel care a avut inițiativa este prof.dr. Mircea Bârsan, căruia îi port o mare recunoștință. (…) Până în acel moment specialitatea cardiologie pediatrică era gândită la un loc cu cea a adultului, nu era o departajare și nu exista un program de instruire suficient de bun”, explică dr. Mircea Cotul. Au urmat ani de specializări, la clinici de specialitate din Italia, dar și din alte țări, până când chirurgii români au putut opera, acasă, inimile copiilor bolnavi.
Operează și copii din Republica Moldova, Albania și Kosovo
O particularitate a sistemului privat este aceea că intervențiile pot și sunt finanțate de fundații. „Noi lucrăm cu o fundație din Italia, trei din România și una din Elveția. O să mă întrebe cineva dacă „s-au fi terminat pacienții din România”. Răspunsul e simplu: nu există niciun fel de granițe sau bariere. Copilul cu patologie congenitală cardiacă, fie că este român, sau din Republica Moldova, Kosovo sau Albania, țări cu care au deficitară această specialitate, este același, pentru noi.Există fonduri suficiente pentru a interveni pe toți copiii bolnavi din România care ni se adresează, dar există, în cadrul acestei colaborări, un segment destinat și pacienților din străinătate”, spune dr. Mircea Cotul. Practic, fundațiile străine identifică acești pacienți, îi selectează cu ajutorul cardiologilor din țara respectivă, apoi se consultă cu echipa de la București. Dacă se decide să se facă intervenția, pacientul este adus în Capitală și operat, iar după 10-20 de zile este externat și se întoarce în țara sa.
„Copiii din familii sărace pot fi operați cu ajutorul fundațiilor”
Consultând siteul spitalului privat, vezi în lista de prețuri că cea mai scumpă operație la copiii – excludere percutană defect septal interatrial – costă 27.000 de lei. O sumă imensă pentru o familie săracă din România.
– Doctorul Zilei: Un spital privat e prea scump pentru copiii familiilor sărace?
– Dr. Mircea Cotul: Este adevărat că, dacă vorbim de un spital privat asta presupune că, pe undeva, costurile intervenției sunt suportate de părinți, și asta poate să sperie. Însă lucrurile nu stau chiar așa. În activitatea unui centru privat există o multitudine de posibilități de sprijin financiar din partea unor organizații caritabile, fundații, persoane publice și așa mai departe. În momentul de față, pe lângă fundația italiană care ne sprijină de la început, colaborăm cu alte trei asociații din țară. Una din ele ne ajută ori de câte ori avem câte un caz de copil cu m a l fo r m a ț i e congenitală gravă, dintr-o familie cu o situație financiară precară.
– Și Asociația Jurnaliștilor Civici a organizat campanii pentru astfel de cazuri. Dar cum ajung părinții acestor copilași la fundațiile de care vorbeați?
– Prin noi, prin medici. În momentul în care familia ni se adresează, există o discuție în prealabil. Eu sunt cel care port această discuție și, la un moment dat, le pun o întrebare, pe care unii o consideră delicată, alții nu-i înțeleg sensul: „Care este situația financiară în familia dumneavoastră?”. Aflu, câteodată, că niciunul dintre părinți nu are serviciu, că nu au sursă de venit constantă. Pe baza unui raport medical pe care noi îl adresăm acestor fundații, în care este precizat și diagnosticul, dar și costul total al intervenției, se decide dacă total sau parțial această intervenție va fi susținută. Evident, în funcție și de posibilitățile financiare ale familiilor respective.
– Câte cazuri plătite de fundații ați avut anul trecut? – Doar din colaborarea cu fundația din România de care vă vorbeam, am operat 12-13 copii, anul trecut. Colaborarea este cât se poate de utilă, directă și transparentă. În momentul în care începe campania de strângere a fondurilor, suma poate fi obținută în 7 – 10 zile, astfel încât pacientul nu va sta inutil pe liste de așteptare. Apoi, chiar dacă sumă necesară nu s-a strâns în totalitate, intervenția tot se face. Banii vin după.
– De unde?
– Spre exemplu, fundația aceasta colaborează cu una similară din Lausanne, Elveția, care dublează orice sumă strânsă pentru fiecare caz. În acest fel obținem imediat suma necesară pentru un al doilea pacient de pe lista noastră de așteptare. Și, dacă la început această activitate se rezuma la un pacient pe lună, în ianuarie am operat deja trei și avem în pregă- tire alți doi, dintre care unul vine din Republica Moldova. În plus, așteptăm încă trei pacienți, unul din Albania și doi din Kosovo, țări unde specializarea cardiologie pediatrică nu există, aduși de fundația din Italia.
