Din cuprinsul articolului
„Știința este acum aliatul lui Dumnezeu!” Argumentele surprinzătoare ale cercetătorilor care susțin că progresele științifice, de la Big Bang la mecanica cuantică, pot reprezenta dovezi ale existenței lui Dumnezeu. Află ce spun Olivier Bonnassies și Michel-Yves Bolloré și care sunt obiecțiile critice.
Știința a fost în mod tradițional contraargumentul pentru existența unui creator divin, dar autorii cărții „Dumnezeu, știința, dovezile: Zorii unei revoluții”, care urmează să fie lansată în Marea Britanie și SUA, spun că rațiunea și știința demonstrează acum existența lui Dumnezeu.
Descoperirile științifice care ar dovedi că există Dumnezeu: între argumente și scepticism
Într-o carte recentă, matematicienii francezi Olivier Bonnassies și Michel-Yves Bolloré pledează pentru ideea că știința a devenit aliatul lui Dumnezeu.
Ei analizează contribuțiile a 62 de laureați Nobel și cercetările a peste 100 de oameni de știință, identificând câteva descoperiri esențiale care, în opinia lor, ar putea constitui dovezi ale unei entități supreme.
Bonnassies, care locuiește la Paris, susține că „știința este acum aliatul lui Dumnezeu” și, departe de a oferi dovezi cu privire la motivul pentru care o astfel de zeitate nu există, „pendulul științei s-a întors în direcția opusă”.
„Dacă nu există un Dumnezeu creator, suntem doar animale – nimic nu este important, nimic nu contează. Nu este bine să trăim în iluzie. Așadar, dacă nu există un Dumnezeu creator, haideți să mâncăm, să bem și să dansăm. Dar dacă există un Dumnezeu creator, poate că există viață veșnică după aceea. Și atunci, totul este important și totul contează”, a spus Michel-Yves Bolloré, într-un interviu pentru Publishers Weekly, adăugâd că „Nu ne interesează ce poate spune Dumnezeu, cine este El, ce vrea El, ce a promis. Ne interesează doar să știm dacă există un Dumnezeu creator.”
La rândul său, Olivier Bonnassies a explicat că „Munca noastră se bazează pe trei concluzii științifice: că trăim în ceea ce numim spațiu-timp, care leagă inextricabil materia, spațiul și timpul; că toate acestea par să aibă un început; și că parametrii universului sunt foarte fin reglați, astfel încât, dacă schimbi puțin, viața este imposibilă. Prin știință, redescoperim definiția lui Dumnezeu care există în filozofie și religie – o ființă atotputernică din afara universului nostru, care a creat totul pentru ca umanitatea și toată viața să poată lua ființă.”
Big Bang: începutul provocator al universului
Teoria Big Bang-ului susține că universul a explodat dintr-un singur punct în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani, dând naștere materiei, energiei, spațiului și timpului.
Autorii argumentează că acest fenomen brusc este dificil de pus sub semnul întâmplării și sugerează existența unui „agent creator” care a inițiat totul.
Criticii, însă, amintesc că existența unei explicații cauzale naturale sau a unor legi fizice neelucidate nu implică neapărat prezența unei ființe divine. Pot exista fenomene pe care știința nu le-a descoperit încă.
ADN și apariția vieții: o complexitate derutantă
Bonnassies și Bolloré subliniază că trecerea de la materie inertă la viață, cu toate structurile moleculare implicate, pare extrem de improbabilă dacă se bazează doar pe procese pur aleatorii, scrie Daily Mail.
Descoperirea structurii ADN-ului (Watson & Crick, 1953) și cartografierea genomului uman (2003) au scos în evidență un cod biochimic incredibil de complex, ceea ce, spun autorii, “arată că e aproape un miracol”.
Unii cercetători recunosc dificultatea interpretării unuia sau altuia dintre aceste fenomene drept dovezi teologice. Pot exista legi naturale încă necunoscute care să explice apariția vieții fără intervenție divină.
Relativitatea și constanțele cosmice: un echilibru intrigant
Teoria relativității lui Einstein a transformat modului în care percepem timpul, spațiul și legătura lor cu materia și energia.
Unii credincioși văd în literă constantelor cosmice (de ex. viteza luminii) un indiciu subtil al unei creații ordonate — analogie între lumina divină, neclintită și universal constantă.
Dar aceste interpretări sunt speculative și depind de alegerea perspectivei filosofice: universul poate fi reglat de legi fizice fără ca acestea să implice direct o entitate conștientă.
Mecanica cuantică: între mister și revelație
Fenomenul de încâlcire cuantică, în care două particule devin legate instantaneu fără contact fizic, a transformat fundamentele fizicii clasice.
Autorii argumentează că astfel de fenomene indică un „alt nivel al realității” și pot sugera existența unui plan transcendental.
Fizicienii prudenți spun că fenomenele cuantice rămân extrem de contraintuitive, iar interpretările metafizice sunt speculative, nu demostrative.
Limitele dovezilor: rațiune vs credință
Deși Bonnassies și Bolloré afirmă că dovezile existenței lui Dumnezeu sunt „abundente, clare și raționale”, ele rămân subiect de intens dezbatere.
Orice argument științific are neajunsuri: legea cauzalității poate fi limitată, interpretările pot fi influențate de credință, iar lipsa unei teorii finale complete menține terenul deschis.
Un sceptic ar sublinia că știința nu poate demonstra în mod absolut o ființă nevăzută, iar credința implică adesea elemente ce nu pot fi cuantificate.
Argumentele aduse de Bonnassies și Bolloré deschid o discuție interesantă la frontiera științei și religiei: pot observațiile cosmologice, genetice și cuantice să exprime ceva mai mult decât simple legi fizice? Fiecare poate va decide ce înseamnă pentru el: o confirmare a credinței sau o invitație la scepticism riguros.
