Encefalita este o inflamație acută a creierului, determinată de cele mai multe ori de o infecție virală. De regulă, boala afectează copiii, vârstnicii și persoanele cu un sistem imunitar deficitar. Complicațiile bolii sunt destul de grave: pierderea memoriei și epilepsia.
Concret, encefalita este o inflamație acută a creierului care rezultă, de obicei, fie din cauza unei infecții virale, fie din cauza propriului sistem imunitar al organismului care atacă greșit țesutul cerebral.
Principalele simptome ale bolii sunt febra, durerea de cap accentuată și confuzia. De asemenea, este foarte posibil sa nu suporte lumina. La debut sunt prezente febra și durerile de cap, ulterior apar convulsiile, starea de somnolență, tuse, pierderea conștiinței, halucinații, vomă și chiar coma. Mai rar, apar simptome precum sunt: rigiditatea gâtului care poate să ducă la un diagnostic greșit de meningită.
La sugar și bebeluș encefalita are următoarele simptome:
- frontanela se umflă,
- apare greața,
- copilul varsă,
- plâns și stări de iritabilitate,
Specialiștii susțin că atunci când există o infecție virală directă a creierului sau măduvei spinării, aceasta se numește encefalită primară. Encefalita secundară se referă la o infecție care a început în altă parte a corpului și apoi s-a răspândit în creier. De asemenea, encefalita primară sau infecțioasă poate să fie determinată de o ciupercă, un virus sau de o bacterie care afectează creierul. Pe de altă parte encefalita secundară sau post-infecțioasă apare atunci când sistemul imunitar răspunde la o infecție anterioară și atacă în mod eronat creierul.
Atunci când vorbim despre encefalita infecțioasă sau primară medicii spun că de vină sunt 3 categorii de viruși. Mai exact, virusuri comune – inclusiv virusul herpes simplex (HSV) și EBV (virusul Epstein-Barr), apoi virusuri ale copilăriei, inclusiv rujeola (pojar) și oreionul. Dar de vină sunt și arbovirusuri, adică cele care sunt răspândite de țânțari, căpușe și de alte insecte.
De asemenea, specialiștii spun că encefalita secundară poate să fie cauzată de o complicație a unei infecții virale. În acest caz, simptomele apar abia la 1-2 săptămâni după infecția inițială.
În ce constă tratamentul:
Scopul tratamentului este de a atenua în intensitate simptomele. Medicul va prescrie medicamente antivirale. Însă de cele mai multe ori, pacientul ajunge să fie internat în spital pentru stricat supraveghere a bolii.
