Din cuprinsul articolului
La 15 ani de la prima lege anti-etnobotanice, România are aceleași probleme: legi cu lacune, consum în creștere cu 27% și tineri cumpărând substanțe psihoactive pe Telegram. Ce s-a schimbat și ce nu.
În 2011, România adopta prima lege dedicată combaterii etnobotanicelor, acele substanțe psihoactive vândute pe atunci în „magazinele de vise” din toată țara, care trimiteau tineri la urgențe și, uneori, la morgă. Legea fusese așteptată cu speranță. Criticile au venit aproape imediat: articolele erau nerealiste, pedepsele imposibil de aplicat, iar autoritățile nu știau nici cum să identifice substanțele în organism la autopsie. Certificatele de deces consemnau invariabil „stop cardio-respirator”, fără nicio legătură cu ceea ce ucisese cu adevărat.
La 15 ani distanță, în 2026, imaginea de ansamblu s-a schimbat doar în detalii. Legea a fost modificată de câteva ori, instituțiile au fost restructurate, dar consumul a crescut, vânzarea s-a mutat pe Telegram, iar lacunele juridice au persistat ani întregi.
Ce s-a schimbat față de 2011 și ce problemă a creat fiecare schimbare
Legea 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive a rămas actul normativ de referință, dar a trecut prin modificări semnificative: în 2019, 2023 și de două ori în 2024 (Legea 58 și Legea 172 din 2024). Conform versiunii în vigoare, efectuarea fără drept de operațiuni cu produse psihoactive se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Pe hârtie, legea s-a înăsprit. În practică, o decizie a instanței supreme a creat timp de ani de zile un gol pe care niciun legiuitor nu s-a grăbit să îl astupe. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în 2018 că procurarea de etnobotanice de către consumatorul final pentru consum propriu nu constituie infracțiune, cel care cumpără pentru sine nu poate fi sancționat penal. Efectul a fost imediat și previzibil: consumul a crescut, traficul s-a intensificat, iar judecătorii și medicii de psihiatrie care vedeau zilnic urmările au tras semnale de alarmă.
Oamenii legii nu au fost consultați când s-a legiferat ori cei care urmăresc sau judecă astfel de fapte cunosc realitatea fenomenului. Nici poliţiştii nu au fost întrebați: ei se plâng de pedepsele mici pentru tot ce ţine de etnobotanice, pe care le consideră mult mai periculoase decât drogurile clasice. Nici medicii din spitalele de psihiatrie nu au fost consultați: ei primesc din ce în ce mai mulţi dependenţi de aceste substanțe.
2025-2026: cifre care nu mai pot fi ignorate
Datele recente arată că problema nu a stagnat, ci s-a agravat. Raportul național privind situația drogurilor pe 2024, publicat de Agenția Națională Antidrog, arată că la nivelul populației generale prevalența consumului oricărui tip de drog ilicit a ajuns la 12,8%, față de 10,7% în 2022 – o creștere de două procente în doar doi ani. La grupa de vârstă 15-34 ani, riscul este și mai mare: 18,2% prevalență de-a lungul vieții.
Bilanțul DIICOT pe 2025 arată că 77% din dosarele Direcției au vizat consumul și traficul de droguri, în creștere cu 27% față de 2024. Potrivit aceluiași raport, tinerii au devenit tot mai expuși la substanțe psihoactive noi, procurate prin intermediul rețelelor de socializare Telegram și Signal.
Vânzarea s-a mutat complet în mediul virtual. Dacă în 2011 problema erau magazinele fizice cu vitrine și personal, acum orice adolescent cu un cont de Telegram poate comanda o doză în câteva minute. Legea nu ținea pasul cu realitatea nici în 2011 și cu atât mai puțin acum.
Noile substanțe psihoactive au fost cel mai consumat drog în România în 2019, iar 71% dintre consumatorii de etnobotanice au început la vârste sub 19 ani. Cel mai recent studiu Planet Youth 2024-2025, realizat de DGASMB pe un eșantion de peste 8.000 de elevi din 60 de licee din București cu vârste de 15-16 ani, arată că 7% dintre aceștia au încercat canabis, 45% au fumat țigări electronice, iar aproape 70% au consumat alcool cel puțin o dată.
Instituția care trebuia să coordoneze lupta anti-drog a fost desființată
Unul dintre evenimentele cu consecințe cele mai greu de evaluat pe termen lung este restructurarea instituțională din 2025. Agenția Națională Antidrog, înființată în 2002, a încetat să existe în martie 2025, în baza HG nr. 186/2025. Atribuțiile sale au fost preluate de Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor (ANPCDA), structură plasată în aparatul de lucru al Guvernului României. Motivul oficial a fost întărirea coordonării interministeriale.
Înainte de desființare, ANA administra o rețea de 47 de centre teritoriale de prevenire, evaluare și consiliere antidrog. HotNews a relatat în aprilie 2025 că ANA publicase date statistice eronate privind vârsta de debut a consumului de droguri, fapt ce a generat critici privind acuratețea metodologică a instituției.
Ce a mai rămas neschimbat
Problema identificată în 2011, că nu există mecanisme reale de probare a cauzei morții în urma consumului de substanțe psihoactive sintetice, nu a fost rezolvată structural. Efectele acestor substanțe asupra corpului și psihicului uman sunt încă insuficient cunoscute, iar noile generații de etnobotanice conțin opioizi sintetici care imită heroina, cu potență mare și efecte impredictibile.
Compoziția substanțelor continuă să se schimbe mai repede decât lista substanțelor interzise. Medicii ajungeau să îi întrebe pe pacienții aduși la urgență dacă au consumat heroină, consumatorii negau, declarând că fumaseră etnobotanice. Analiza noilor produse a confirmat prezența substanțelor chimice sintetice de tipul opioizilor.
Blocarea site-urilor de vânzare propusă în 2011 ca soluție și considerată nerealistă atunci fără hotărâre judecătorească a rămas irelevantă în 2026, când vânzarea se face exclusiv prin aplicații de mesagerie criptată, inaccesibile oricărui filtru web.
Surse: Legea 194/2011 cu modificările din 2024, Monitorul Oficial; Raportul Național privind Situația Drogurilor 2024, ANA; Bilanț DIICOT 2025; Raport Planet Youth 2024-2025, DGASMB; Wikipedia — Agenția Națională Antidrog.
