Din cuprinsul articolului
În anotimpul rece sunt fecvente răcelile care pot debuta inclusiv cu o banală rino-faringo-sinuzită, dar care – netratată corect – se poate agrava, fiind nevoie chiar şi de un tratament cu antibiotice.
Dr.Cristina Ștefan, medic primar ORL, a explicat pentru Doctorul Zilei că mai ales copiii sunt predispuși la acest tip de răceli: „Polipii la copii sau vegetațiile adenoide, reprezintă acel țesut limfoid situat în spatele nasului, într-o cavitate numită rinofaringe. Acest țesut mai poartă și denumirea științifică de Amigdala lui Luscka. Vorbim de polipi la copil, atunci când acest țesut limfatic își mărește volumul și îl împiedică să respire sau determină alte complicații”.
Toti copiii au acest tesut in rinofaringe, dar diferenta intre ei, o face volumul acestora, pentru ca la unii copii au dimensiuni mici si la altii sunt mai mari, de aceea nu toti copiii fac adenoidita cronica, adica “polipi”, susține medicul.
„Vegetatiile adenoide, la fel ca amigdalele palatine si tesutul limfatic din baza de limba, reprezinta o statie de aparare a sistemului imunitar impotriva bacteriilor si virusilor ce patrund in organism prin cavitatea orala si cavitatea nazala. Atunci cand infectiile sunt frecvente, volumul lor poate creste mult si pot determina obstructive nazala cronica, respiratie orala sau pot intretine infectii bacteriene repetate.
Fiecare episod de raceala determina cresterea mai mult in volum a tesutului limfoid preexistent, astefl incat la un moment dat la un moment dat poate obstrua partial sau complet cele doua orificii nazale prin care aerul patrunde in caile respiratorii inferioare si plamani”, precizează medicul specialist.
Când trebuie operații polipii nazali?
Indicatiile pentru operatia de indepartare a polipilor, numita adenoidectomie, sunt foarte clare: aparitia otitelor seroase recurente, otitele seroase cronice ( mai vechi de 3 luni, care nu cedeaza la tratament medicamentos), un istoric de cel putin 1 episod de laringita acuta cu tuse latratoare, aparitia astmului bronsic juvenil, obstructia nazala cronica, respiratia orala (respira mai mult cu gura deschisa, doarme cu gura deschisa), a faciesului adenoidian, a sforaitului inafara episoadelor de raceala, dar si a unei stari de oboseala nejustificata.
Un consult la medicul ORL ar fi necesar, daca o raceala obisnuita, cu un tratament simptomatic, nu trece dupa 5 zile, daca senzatia de nas infundat se accentueaza, daca secretiile nazal se modifica, daca apare febra, durerea de ureche, tusea se intensifica si mai ales daca apare tusea latratoare, care este un semnal de alarma.
Ce facem în caz de rino-sinuzită?
Atât la adulți, cât și la copii, se poate stabili diagnosticul de rino-sinuzită cronică prin amamneză și examinare de specialitate, dar și cu ajutorul unor examinările imagistice (CT și RMN cerebral), deși la copii se recomandă mai rar.
„Pacienții cu răceală obișnuită, adică cu adenoidita acuta, se prezinta pentru: senzatie de nas infundat, secretii nazale seroase si ulterior mai vascoase, albicioase, stranuturi si tuse, simptome care se amelioreaza cu tratament simptomatic si se vindeca in 5-7 zile.
Pacientii care prezinta senzatie de nas infundat, stranuturi frecvente, “in salve”, mancarimi la nivelul nasului si ochilor, insotite uneori si de tuse, cel mai probabil au o forma de rinita alergica. Diagnosticul este stabilit de catre medicul ORL, in colaborare cu medicul alergolog.
Atunci cand in cursul unei raceli banale, senzatia de nas infundat se accentueaza, nu cedeaza la tratament simptomatic, la decongestionante nazale, secretiile nazale isi modifica culoarea, apare febra sau durerea de cap, pacientul ar trebui sa se prezinte la medicul ORL, pentru ca aceste simptome pot ascunde o forma de rinosinuzita acuta.
Diagnosticul este stabilit prin examen clinic ORL si fibroendoscopic, uneori fiind necesara si la copii, imagistica medicala”, a mai declarat pentru Doctorul Zilei dr. Cristina Ștefan.