Din cuprinsul articolului
În sezonul rece, când temperaturile coboară sub pragul de ger, mulți oameni simt acut senzația de frig, chiar și după ce au intrat într-o încăpere încălzită. Medicina populară, la fel ca și medicina tradițională chineză, este extrem de receptivă la conexiunile omului cu mediul de viață, găsind în natură remediile pentru bolile sale. Răceala, căreia chinezii îi spun „invazia frigului asupra organismului”, este cea mai comună afecțiune legată de sezonul rece.
„Frigul poate produce simptome variate: tuse, rinoree, dureri de spate, simptome urinare precum dificultatea la urinat sau micțiunile frecvente, nevralgii, dureri articulare. Pentru toate acestea, căldura este remediul care vindecă, unul din remediile cele mai banale, dar și cele mai eficiente”, explică pentru Doctorul Zilei dr. Carmen Badea, medic de familie cu competențe în acupunctură, apifitoterapie și homeopatie.
Aplicarea de sare grunjoasă încălzită și pusă într- un săculeț de bumbac pe zonele dureroase, rezolvă 80% din aceste suferințe, mai ales pe cele instalate recent. Plasturii cu substanțe revulsive, de exemplu cele din ardeiul iute sau făina de muștar, au același efect de încălzire.
Ventuze și sare grunjoasă
Un „remediu” folosit încă de pe vremea bunicii îl constituie „punerea de ventuze”. De altfel, terapia cu ventuze este o ramură aparte a medicinii tradiționale chineze. Există astăzi ventuzele clasice de sticlă, care se aplică prin încălzire, dar și ventuze de plastic cu pompă de vid încorporată. Ventuzele sunt foarte utile în dureri articulare, nevralgii și contracturi musculare, în special paravertebrale.
Moxibustia
O altă ramură a medicinei tradiționale chineze care folosește căldura ca terapie este moxibustia. Se bazează pe stimularea punctelor de acupunctură cu ajutorul unor batoane din plante uscate și mărunțite numite moxe. Batoanele sau conurile de modă pot fi aplicate fie direct pe piele, fie pe acul aflat în punctul care trebuie tratat. Căldura dinamizează și stimulează circulația energiei Qi pe meridiane, eliminând frigul pătruns în organism.
Planta utilizată cel mai frecvent este Artemisia annua, o specie de pelin chinezesc care, atunci când arde, produce frecvență vibratorie asemănătoare cu cea a organismului uman. Batonul de moxă arde încet, comparabil cu o țigară, căldura produsă de acesta stimulând punctul de acupunctură sau încălzind zona pe care se aplică.
Scopul moxibustiei, că și în celelalte forme ale medicinei tradiționale chineze, este de a stimula și regla fluxul de energie din meridiane, readucând astfel sau păstrând starea de sănătate a organismului.
„Moxibustia este eficientă în patologia cauzată de frig și umezeală, precum durerile reumatice, articulare, musculare, nevralgii, astm bronșic, astenie, răceli, sinuzite, extremități reci, cistite sau diarei și indigestie, în măsura în care acestea au fost cauzate de frig. Moxele se pot folosi fie singure, fie în combinație cu acupunctura”, precizează medicul pentru Doctorul Zilei.
Ceaiuri
O altă modalitate de încălzire a organismului este prin aportul de lichide calde sub formă de ceaiuri. „Cele mai des folosite sunt teiul, menta, cimbrișorul. Chinezii folosesc un ceai care încălzește puternic, preparat din ghimbir uscat, scorțișoară, fenicul, piper, cuișoare și coajă de mandarin”, explică dr. Carmen Badea.
Geto-dacii aveau cunoștințe de acupunctură?
Acupunctura este o disciplină medicală constând în înțeparea cu ace speciale a anumitor puncte de pe corp, aflate pe trasee energetice numite meridiane, în scopul de a regla distribuția și circulația energiei prin aceste meridiane, precum și în organele energetice.
Acupunctura pare să fi fost practicată încă din perioada Erei Neolitice, aproape de sfârșitul Epocii de Piatră, folosind pietre ascuțite numite „Bian Shi”, asemănătoare unor sonde de piatră. Cartea Împăratului Galben vorbește despre faptul că, pietrele ascuțite ar fi putut fi folosite pentru a trata boli de pe suprafața corpului sau aflate în imediata apropiere a acesteia.
Potrivit altor istorici, acupunctura ar fi început în jurul anului 600 IHr. Unele hieroglife și pictograme sugerează că, în acea epocă, s-ar fi practicat acupunctura și termopunctura. “Este posibil ca bronzul să fi fost primul metal folosit pentru producerea acelor de acupunctură, cuprul, aurul și argintul fiind folosite mai târziu” – susţine dr Badea, adăugând că “pe corpul mumificat al lui Otzi, Omul Ghețurilor, care a trăit acum 5000 de ani, s- au găsit 15 grupe de tatuaje, majoritatea fiind localitate în puncte de acupunctură care tratează probleme de spate sau abdominale, iar la necropsie s- a constatat că patologia
respectivă existase”.
În Europa, primii practicieni au fost doi medici olandezi. Apoi, acupunctura a început să fie practicată de călugării iezuiți francezi, iar secolul al 20-lea a fost
dominat de școala franceză de acupunctură. Există dovezi certe că geto-dacii aveau cunoștințe profunde de fiziologie energetică subtilă, care aveau să devină
mai târziu specifice medicinii tradiționale chineze.
Ghid OMS pentru bolile ce pot fi tratate prin acupuntură
Organizația Mondială a Sănătății a elaborat o listă de boli care beneficiază de tratamentul cu acupunctură: toate afecțiunile reumatice, inclusiv poliartrita reumatoidă și spondilita ankilozantă, infertilitatea și dezechilibrele hormonale, tulburări ginecologice și ale dinamicii sexuale, tulburări metabolice, în special obezitatea, alergii, migrene, rinite cronice sau polisinuzite, tulburări digestive sau ale tranzitului intestinal ( diaree, constipație), afecțiuni respiratorii cronice sau acute, terapia bolilor psihice ( depresia în formă ușoară sau medie, anxietatea și atacul acut de panică, sindromul hipomaniacal, dependențele de orice fel – alcool, tutun, substanțe), răul de mișcare sau sindroamele vertiginoase, nevralgiile cu orice localizare, inclusiv cele provocate de discopatii vertebrale, sechele neurologice după accidente vasculare cerebrale, afecțiuni traumatice (entorse, luxații, contuzii sau hematoame).
Yin-Yang și legea celor 5 elemente
În medicina tradițională chineză există cinci elemente principale: Apa, Lemnul, Focul, Metalul și Pământul. Apa umezește în jos, Focul izbucnește în sus, Lemnul poate fi îndoit și îndreptat, Metalul poate fi topit și se poate întări, Pământul permite semănatul, creșterea, germinarea și recoltarea. Ceea ce umezește și coboară (Apa) este sărată,, ceea ce izbucnește în sus este amar (Focul), ceea ce poate fi îndoit și îndreptat este acru (Lemnul), ceea ce poate fi topit și întărit este picant (Metalul), ceea ce permite creșterea, germinarea și recoltarea este dulce (Pământul).
„Sistemul energetic uman, cunoscut ca aparținând Chinei antice, recunoaște și localizează 657 puncte de mare sensibilitate, dintre care 365 puncte principale situate pe meridianele principale (câte zile conține anul calendaristic). Meridianele energetice sunt unite între ele prin conexiuni, iar prin ele circulă energia numită Qi. Aceasta urmează niște ritmuri diurne, sezoniere sau endogene, circulând într-un mod specific prin meridianele organismului sănătos. Meridianele energetice sunt, în marea lor majoritate, pereche, și sunt interconectate cu organele energetice de la care își primesc numele: Plămân, Intestin gros, Rinichi, Vezică urinară, Ficat, Vezică biliară, Cord, Intestin subțire, Splină-Pancreas, Stomac. Fiecare din punctele aflate pe meridiane are funcții multiple și acționează fie local, fie la distanță.
Sistemul meridianelor e alcătuit din 14 meridiane principale-12 pereche și 2 nepereche, precum și din meridiane secundare. Dintre acestea, meridianele Lo, meridiane de comunicare, au rolul de a integra, de a configura ca pe un tot unitar sistemul meridianelor.
Punctele de acupunctură se împart în 3 grupe: puncte localizate pe traiectul meridianelor, cu funcții fiziologice, diagnostice și terapeutice, puncte extraordinare, situate în afară meridianelor, cu acțiune specifică asupra unor simptome sau maladii. Ele au o sensibilitate specifică la palpare față de țesuturile din jur, permițând localizarea lor. Mai există puncte locale, care nu au o acțiune energetică specifică, sunt temporare, iar la stimularea lor se obține o acțiune locală”, declară dr. Badea.
Descifrarea noțiunilor energetice tradiționale este necesară din perspectiva unei concordanțe între simptomatologie, examenul lipsurilor radiale și a stării energetice a punctelor de acupunctură.
Potrivit medicului, teoria Yin-Yang consideră universul ca pe un tot ce rezultă din unitatea contradictorie a celor două principii: Yin și Yang, acestea reprezentând elementele de maximă polarizare din Univers, respectiv materia și energia. Cele două elemente nu pot exista decât într-o interrelație prin care se influențează biunivoc, întreținându- se și transformându- se reciproc. Yang reprezintă întotdeauna fenomene, procese generatoare, degajatoare de energie, pe când Yin reprezintă procese, fenomene captatoare de energie, acumulatoare de energie, dar care pot, la rândul lor, elibera sau degaja energia acumulată, energie care nu le este proprie, ci captată.
“Dacă ne referim la organismul uman, Yang este la exterior. El reprezintă elementele mai puțin stabile, mai influențabile, deci mai receptive, mai ușor modificabile, mai reactive.
Pe de altă parte, toate manifestările ce duc la eliminări în exterior (căldură, mișcare, apă etc.), care reprezintă ieșiri din structura funcțională a organismului, aparţin, de asemenea, lui Yang. Yin este la interior, fiind stabilitatea structurată a organismului, într-o permanentă mișcare, dar cu viteze diferite de derulare a produselor intrinseci ale diferitelor structuri componente. Yang menține structura Yin, iar Yin permite manifestările lui Yang (atât ca suport material, cât și ca surse de energie). Yang este sus, Yin este jos. Partea superioară a organismului este sediul activității integratoare neuro- psiho-somatice senzoriale și în general este mai activă. Partea inferioară este sediul funcțiilor viscerale, legate de prelucrarea elementelor materiale, de relația materială nemijlocită a organismului cu mediul extern.
Meridianele aparținând membrelor inferioare guvernează funcții de interiorizare, funcții de comandă care se adresează organismului, structurilor funcționale. Meridianele care aparțin membrelor superioare guvernează funcții de reacții, de răspuns, rezultate ale funcțiilor organismului, funcții de exteriorizare ( care permit exteriorizarea funcțională, materială).
Fața este Yin, spatele Yang. Pe partea anterioară a trunchiului se găsesc punctele de alarmă, care guvernează sângele, iritația, nutriția. Pe partea anterioară a trunchiului se găsesc punctele de alarmă, care guvernează sângele, iritația, nutriția. Pe partea posterioară a trunchiului sunt punctele numite de asentiment, care guvernează dinamizarea metabolică de reacție, pe calea meridianului Vezică Urinară” – conchide specialistul în acupunctură.
