Din cuprinsul articolului
Există viață după moarte! O nouă teorie științifică, nu lipsită de controverse, demonstrează că nu există un „punct terminus” al existenței omului, așa cum, de altfel, susțineau multe dintre conceptele antichității, scrie newsweek.ro.
Robert Lanza, cercetător la Advanced Cell Technology, a făcut o demonstrație din care reieșea că, atunci când corpul biologic își termină „bateriile”, tot mai rămân 20 de wați de „energie informațională” care este absorbită în alt univers. Sau mai multe, perpetuu, dacă se adaugă și teoria „podului Einstein-Rosen”.
Trupul continuă să trăiască în alt univers
Teoria lui Lanza are la baza conceptul de biocentrism, anume că viața creează lumi multiple.
Prin observații ce țin de fizică cuantică s-a ajuns la noțiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, în loc de „univers”.
Adică, există un număr infinit de „universuri” și tot ceea ce este posibil să se întâmple are loc în unele dintre acestea.
Iar ceea ce nu este posibil să se întâmple este doar moartea!
Toate aceste multiple universuri există simultan și, indiferent ce se întâmplă într-unul dintre acestea, „acțiunea” se continuă într-un altul.
Dacă un corp își termină „bateriile” într-un univers, nucleul energetic de 20 de wați – măsurat științific – care a făcut creierul să funcționeze ca un computer nu se stinge odată cu trupul.
Se știe de mulți ani că „energia nu se distruge, se transformă”, iar „fântâna energo-informațională” a creierului, cum au numit cercetatorii cei 20 de wați, transcede într-un nou univers.
Timpul și spațiul, „măsuri pentru creier”
Un experiment, publicat în „Science”, arată comportamentul unei particule ce trebuia să treacă simultan prin două separatoare de fascicule.
Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cat timp aceasta a petrecut în separator, un Observator oarecare se poate decide să acționeze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l.
Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula să se comporte într-un anume fel, să treacă mai departe sau să mai aștepte.
Indiferent de alegerea pe care a făcut-o Observatorul, particula este cea care experimentează opțiunile. Ideea este că „manifestarea energiei transcede noțiunea clasică de timp și spațiu”.
Cei 20 de wați de energie pot funcționa ca un holoproiector, ce afișează rezultatele experimentului pe un ecran.
Indiferent dacă Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul rămâne activat de aceeași baterie de 20 de wați.
Conform teoriei Biocentrismului a lui Lanza, spațiul și timpul sunt doar măsuri pe care creierul uman, incluzând „bateria de 20 de wați”, le foloseste ca să aranjeze într-o formă accesibilă informațiile primite. Mintea are nevoie de ele. „Bateria” nu, doar le procesează la un moment dat, dar funcționarea acesteia categoric nu depinde de timp și spațiu. Citiți continuarea AICI.
