Pe lângă presiunea socială de a resista impulsului de a vărsa lacrimi, chiar și atunci când vine vorba de durere, bărbații sunt programați de la natură să plângă mai rar. Au mai mult testosteron și o structură diferită a glandelor lacrimale față de reprezentantele sexulul opus.
Trei lucruri deosebesc femeile de bărbați atunci când vine vorba de plâns, spune Louann Brizendine, neuropsihiatru la Universitatea California din San Francisco:
1. Testorsteronul, principalul hormon masculin, îi împiedică pe bărbați să se emoționeze ușor
2. Aceștia au glandele lacrimare mai mari decât femeile, ceea ce înseamnă că se vor umple mai greu, iar lacrimile se vor „vărsa” numai în condițiile unui diconfort maxim
3. Diferențele celulare ale glandelor lacrimare
Mai mult, doctorul Brizendine a descoperit că există două tipuri de lacrimi. Unele menite să curețe ochiul de impurități, iar altele responsabile cu refacerea stării de spirit. Interesant este că primele conțin sare, hormoni și alte substanțe, în timp ce ultimele sunt „încărcate” cu proteine.
Lacrimele femeilor conțin o cantitate mare de prolactină, un hormon strâns legat de alăptare. Iar la 18 ani, nivelul de prolactină al unei adolescente este deja cu 50% mai mare decât al unui tânăr de aceeași vârst
